Comisia Europeană

Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului a creat 4 institutii:

a) inalta Autoritate;

b) Consiliul Special de Ministri;

c) Adunarea Comuna;

d) Curtea de Justitie.

La 10 august 1952, inalta Autoritate, prezidata de Jean Monet, si-a inceput prima sedinta la Luxembourg.

inalta Autoritate era independenta de guverne si insarcinata cu administrarea productiei carbunelui si otelului, de altfel si principala actiune a noi infiintate comunitati. Ea detinea puterea executiva. Printre principalele sale atributii erau: definirea obiectivelor comune, acordarea de imprumuturi, interventie asupra preturilor, cotelor de productie etc. Institutia era formata din noua membri, numiti prin comun acord de guvernele statelor membre CECO.

Odata cu aparitia CEE si CCEA in 1957 au fost create si pentru aceste doua noi comunitati doua institutii asemanatoare cu inalta Autoritate a CECO, care au luat numele de Comisie.

Prin articolul 9 din Tratatul de fuziune de la Bruxelles, intrat in vigoare in 1957, a fost instituita o Comisie unica a Comunitatilor europene, care s-a substituit inaltei Autoritati a CECA precum si celor doua Comisii ale CEE si CEEA.

Atributii si funcii

Conform art. 211 din Tratatul privind Uniunea Europeana:

"Pentru asigurarea functionarii si dezvoltarii pietei comune, Comisia:

- vegheaza la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat si a masurilor luate de institutii in virtutea acestuia;

- formuleaza recomandari sau avize in materiile care fac obiectul prezentului tratat, daca acesta prevede in mod expres sau daca Comisia le considera necesare;

- dispune de putere de decizie proprie si participa la procesul de formare a actelor Consiliului si Parlamentului European, in conditiile prevazute de prezentul tratat;

- exercita atributiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta."

Conform art. 212:

"Comisia publica in fiecare an, cu cel putin o luna inainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general asupra activitatii Comunitatii.".

De subliniat ca, conform specialistilor in drept comunitar, functiile pe care le indeplineste Comisia sunt in principal:

- cea de initiativa;

- cea de executie;

- cea de supraveghere;

- cea de reprezentare.

Spre deosebire de situatia existenta intr-un stat national, unde dreptul de initiativa legislativa este exercitat de guvern si parlament, la nivel comunitar respectivul drept revine in principal Comisiei Europene, in unele cazuri, cu titlu de exceptie, revenind si Consiliului Ministrilor Uniunii Europene si Parlamentului.

Pana la adoptarea Actului Unic European, Consiliul detinea, atat puterea legislativa, cat si pe cea executiva, Comisia neputand lua masuri de executie decat in urma unei abilitari data de Consiliu. in practica insa, mai ales in materie de politica agricola comuna, se facuse simtita nevoia adoptarii a numeroase masuri de executie la nivel comunitar, ceea ce a pus Consiliul in imposibilitatea de a le solutiona in timp util. Cerintele legate de eficienta actiunii comunitare au condus pe autorii Actului Unic la modificarea articolului 145 CEE pentru a putea conferi Comisiei competente executive. De acum inainte competenta de principiu apartine Comisiei, regula anterioara fiind inversata: Consiliul nu mai este executivul care isi poate delega competenta catre Comisie, ci aceasta din urma reprezinta executivul, cu exceptia situatiilor in care Consiliul isi rezerva in mod expres acest drept pentru sine.

Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela al controlului aplicarii tratatelor comunitare atat de catre Consiliu, cat si de catre statele membre. in virtutea acestui