Coeziunea Economică Socială

INTRODUCERE

Integrarea europeanã este mai degrabã rezultatul integrãrii politicilor de coeziune socialã decât rezultatul integrãrii pieţelor? Putem spune cã da. Este un joc de echilibristicã între economic şi social, cu scopul de a asigura stabilitate construcţiei.

Modelul european de economie acceptã drept componentã strategicã, alãturi de cea randamentalã, pe cea a transferurilor cu finalitate ori coeziunea socialã. Modelul este bivalent, economic şi social, şi, totodatã, pluridirecţional, vizând şi ceea ce se aflã dincolo şi dincoace de piaţã. Specifice integrãrii europene sunt procesele de convergenţã.

Creşterea economicã, stabilitatea şi coeziunea socialã sunt procese complementare în modelul european. Politicile macroeconomice şi de coeziune bine concepute fundamenteazã o creştere economicã susţinutã. În acelaşi timp, un ritm ridicat de creştere economicã conduce la stabilitate economicã şi coeziune socialã pe termen lung.

1.POLITICA DE COEZIUNE ÎNTRE CONVERGENŢĂ ŞI COMPETITIVITATE

1.1. Scurt istoric al politicilor de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene

Cu excepţia unei referinţe generale la necesitatea consolidării unităţii economice dintre statele membre, tratatul fondator de la Roma (1957) nu oferă un mandat explicit pentru adoptarea unei politici CE de coeziune.

În anul 1957, ţările semnatare ale Tratatului de la Roma se referă în preambulul acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente între diversele regiuni şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”. În anul 1958 se constituie două Fonduri sectoriale: Fondul Social European (FSE) şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). A fost nevoie de 18 ani ca politica de coeziune economică şi socială să avanseze pe agenda politică a CE, datorită primei extinderi care includea state membre (Marea Britanie şi Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economică şi socială, cuplate cu o încetinire a dezvoltării economice datorate crizei petroliere din anii '70. În 1986 Actul Unic European creează bazele unei politici reale de coeziune menite să compenseze constrângerile pieţei unice pe care le resimt ţările meridionale şi alte regiuni mai puţin favorizate.Adoptarea Programului Pieţei Unice Europene în 1986 şi semnarea Actului Unic European în 1986 au semnificat o nouă eră pentru politica de coeziune economică şi socială din CE. Eliminarea barierelor în calea comerţului şi libera circulaţie a persoanelor, capitalului şi serviciilor au fost însoţite de preocupări privind capacitatea regiunilor defavorizate de a face faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei. Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuieşte modul de funcţionare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri Structurale) şi le alocă 68 miliarde de ECU (la preţurile din 1997).