Birocrația

Birocratia este un sistem de organizare incadrat in teoria statului de drept, avand un mod specific de functionare si o structurare ierarhizata, obiectivul principal al acesteia fiind adminstrarea unui volum de resurse prin intermediul unui personal specializat, sistem care pe langa responsabilitati si atributii, dispune si de o autoritate birocratica, limitata insa prin legi si regulamente.

W. Kornblum (1988) defineste birocratia ca ,,tip de organizatie formala, cu o structura specifica de statusuri si roluri in care puterea de a influenta actiunile altora creste pe masura inaintarii in varful ierarhiei organizationale".

Fenomenul birocratic este deosebit de aspectat atat din punctul de vedere al specialistilor cat si a oamenilor de rand, capatand nuante diferite in functie de contextul istoric al fiecarei tari. Birocratia a devenit indispensabila sistemului administrativ statal astfel ca opiniile cu privire la acest fenomen au fost impartite: ea fiind atat o amenintare cat si o oportunitate. Diversele opinii vor fi pe parcursul acestui eseu analizate.

in viziunea lui Max Weber birocratia este o oportunitate. Pentru el birocratia este imperios necesara mentinerii civilizatiei in societatea moderna. Acest ,,sistem de autoritate rational-legala", cum o numea Weber prezinta mai multe caracteristici:

- Specializare, respectiv o diviziune a muncii intre membrii organizatiei

- Structura ierarhica autoritara, pozitiile organizationale sau functiile fiind ordonate ,,dupa principiile ierarhiei si nivelurilor de autoritate gradata", respectiv ,,fiecare functie inferioara se afla sub conducerea si controlul celei superioare";

- Sistem de reguli si reglementari formale;

- Impersonalitate si impartialitate ,,Functionarul ideal se comporta intr-un spirit de impersonalitate formalista fara ura sau pasiune si, deci, fara afectiune sau entuziasm". Autoritatea este impersonala si dependenta de regulile organizationale. Membrii organizatiei trebuie sa aiba o atitudine impersonala in contactele lor cu clientii sau cu alti functionari;

- Promovare in cariera fie in functiile de competenta dovedite, fie in functie de competenta dovedita in realizarea activitatii, fie prin combinatia dintre cele doua;

- Eficienta organizatiilor birocratice. ,,Motivul decisiv pentru progresul organizatiei birocratice", sublinia Weber ,,a fost intotdeauna cel al superioritatii sale tehnice fata de orice alta forma de organizare".

Din alt punct de vedere, birocratia este o amenintare. W. Bennis evidentaza limitele birocratiei, definind-o ca fiind ,,un instrument social in serviciul represiunii". El enumera zece critici aduse organizatiei birocratice:

1.birocratia nu permite dezvoltarea adecvata a personalitatii mature;

2.dezvolta conformism si ,,gandire de grup";

3.nu ia in considerare ,,organizatia informala" si aparitia unor probleme neanticipate;

4.sistemele de control si autoritate sunt depasite;

5.nu dispune de un proces juridic adecvat;

6.nu dispune de mijloace adecvate pntru solutionarea diferendelor si conflictelor dintre trepte ierarhice si, in particular, dintre grupurile functionale;

7.comunicarea si ideile novatoare sunt dizolvate sau denaturate datorita distributiilor ierarhice;

8.resursele umane ale birocratiei nu sunt utilizate datorita lipsei de incredere, fricii de represalii;

9.nu poate asimila fluxul noilor tehnologii sau al oamenilor de stiinta ce patrund in organizatie;

10.modifica structura personalitatii, astfel ca omul devine si reflecta ,,omul organizational" conditionat, marginit, cenusiu.

Citandu-l pe Karl Marx putem concluziona ca si acesta vede in birocratie o amenintare. ,,Birocratia este un cerc din care nu poate scapa nimeni. Ierarhia este bazata pe cunoastere. Cei din varf considera ca cei de sub ei cunosc amanuntele, iar cei de jos ii crediteaza pe cei din varf de cunoasterea ansamblului, si toti asa sunt pacaliti reciproc".

Henry Mintzberg, in 1989, realizeaza o tipologie a organizatiilor birocratice in incercarea acestora de a se adapta nevoilor de afiliere si de manifestare ale oamenilor. Iata care sunt acestea:

- Birocratia simpla, in care presiunea se realizeaza in sensul centralizarii deciziilor. Exista un lider care controleaza si coordoneaza direct activitatile, ierarhizarea are foarte putine trepte. Tehnostructura si personalul de suport sunt slab reprezentate sau lipsesc.

- Birocratia mecanicista nu depinde de o singura persoana si, din acest punct de vedere, este mai sigura. Presiunea vine dinspre tehnostructura (financiar, planificare, productie). Munca este standardizata si in acest fel poate fi usor controlata, acest control devenind in timp aproape o obsesie. Munca managerilor este mult ingreunata de incercarea permanenta de a coordona toate elementele structurii. Organizatia este putin flexibila si schimbarile se fac greoi. Acest mod de organizare este pastrat in special in organizatiile mari si vechi ce presupun o munca repetitiva, gen posta, inchisoare, linii aeriene.

- Birocratia profesionaaa corespunde nevoilor actuale si presupune gruparea oamenilor in functie de cunostintele lor profesionale si de problemele care trebuie rezolvate. Importanti sunt specialistii cu inalta calificare, iar rolul managerilor este de a fi "oamenii de legatura" intre acestia. Este situatia din universitati, scoli, firme de contabilitate, spitale. Autonomia in munca a specialistilor este intarita de standarde impuse din afara organizatiei si de aceea, ei sunt mai greu de controlat.