Analiza muncii ca bază a politicilor de resurse umane

Secţiunea 1. Introducere

Domeniul managementului resurse umane a primit în zilele noastre o importanţă covărşitoare, fiind considerat ca una din problemele cheie ale funcţionării inteligente a oricărei organizaţii, indiferent că este vorba de organizaţii educaţionale sau cu caracter social, organizaţii orientate pe business sau industriale, militare etc.

Managementul resurselor umane reprezintă acea latură specializată a managementului general al organizaţiei în care problematica personalului este abordată într-o viziune integratoare, globatistă, interdisciplinară şi profesională şi care constă în asigurarea obiectivelor organizaţiei prin recrutarea, selecţionarea, dezvoltarea şi utilizarea adecvată a resurselor umane ale acesteia astfel încât să se pună integral în valoare potenţialul profesional şi creativ al tuturor membrilor.

Managementul reurselor umane mai poate fi definit ca ansamblul de activităţi specializate, omogene şi complementare desfăşurate de persoane specializate ce folosesc metode şi tehnici specifice prin care se asigură resursele umane necesare unei organizaţii, precum şi utilizarea integră şi eficientă a acestora, dezvoltarea şi motivarea lor.

Succesul unei organizaţii depinde în foarte mare măsură de calitatea factorului uman sau de gestionarea ştiinţifică a personalului pe posturile de muncă din organizaţie.

Într-o accepţiune generală, un post de muncă poate fi definit ca o colecţie de sarcini afectate unei poziţii dintr-o structură organizaţională. Din perspectiva psihologică, postul de muncă înseamnă responsabilităţi pentru munca prestată, asumarea de roluri din partea deţinătorului postului, implicarea unor aptitudini şi deprinderi.

Analiza muncii este de fapt un proces de colectare sistematică de date care descriu sarcinile aferente unui post de muncă, precum şi cunoştinţele, deprinderile, aptitudinile şi alte particularităţi ale muncii, care atribuite unei persoane calitatea de a îndeplini sarcinile impuse de acesta.

Analiza muncii ocupă un loc central în managementul personalului. În mod obişnuit până când nu sunt identificate precis cerinţele faţă de deţinătorul unui loc de muncă, acesta sub aspectul sarcinilor şi al comportamentului solicitat, nu se poate proiecta un sistem de selecţie profesională, un program de instruire profesională sau structura unui sistem de evaluare a personalului.

Politicile în domeniul resurselor umane reprezintă o problemă-cheie deosebit de importantă şi mereu actuală pentru asigurarea competivităţii şi succesului oricărei organizaţii.

Lipsa unor politici de personal cu obiective clare, concrete, cu o bază reală şi legală sau promovarea unor politici „false”, neadecvate şi fără acoperire în rezultatele obţinute nu pot constitui premise pentru asigurarea competivităţii sau succesului unei organizaţii în general şi al unei firme în special.

În aceste condiţii, specialişti în domeniul resurselor umane au rolul de a defini, elabora şi propune o politică de resurse umane care, odată acceptată, trebuie să devină un punct de referinţă pentru elaborarea programelor, sau procedurilor de personal, precum şi a deciziilor în acest domeniu, decizii care operaţionalizează politica respectivă.

Secţiunea 2. Politica resurselor umane

Politica resurselor umane este formulată de conducerea organizaţiei şi orientează activitatea fiecărui angajat. Pentru ca acesta să fie posibilă este necesar ca elementele politicii să fie detaliate şi concretizate la fiecare nivel ierarhic.

Preocuparea pentru resursele umane la nivel de vârf necesită precizarea unor reguli de bază, a unor atitudini faţă de resursele umane, pe baza cărora se adoptă deciziile. Acest ansamblu de reguli şi stitudini constituie politica întreprinderii în raport cu resursele umane.

Unii specialişti în domeniul resurselor umane evidenţiază necesitatea unor delimitări sau precizări ale raporturilor, sau intercondiţionărilor între politicile de personal şi obiectivele, strategiile şi procedurile de personal.

Obiectivele de personal definesc, sintetitează sau exprimă într-o formă concretă scopurile avute în vedere. Ele reprezintă caracteristicile cantitative sau calitative ale scopurilor urmărite. Obiectivele de personal constituie, totodată, criterii pentru evaluarea activităţii viitoare în domeniul resurselor umane.

Strategiile de personal descriu, în mod explicit şi implicit, direcţiile de urmat, modalităţiile sau căile de realizare a unor scopuri bine precizate, specificate sub formă de obiective.