Administrația locală a Lituaniei

1. Structura administrativă a Lituaniei

După 1995, administraţia locală a rămas pe un singur nivel, cel al comunelor. S-au delimitat 56 de comune, dintre care 48 de districte şi 12 oraşe. La nivel de district se disting consiliile districtelor şi consiliile oraşelor. Nu există autoritate regională aleasă. Administrarea autorităţilor regionale superioare se stabileşte de către guvern, modalităţile fiind stabilite prin lege.

Consiliile colectivităţilor locale crează organe executive care sunt responsabile în faţa acestora de aplicarea legilor ca şi a deciziilor luate de guvern sau de către consiliul activităţii locale.

Autonomia locală cuprinde o instituţie reprezentativ aleasă, consiliul local, instituţiile excutive, primarul sau primarul şi comitetul executiv (creat cu decizia consiliului), o instituţie de control, controlorul colectivităţii.

În mai 1999 Lituania a ratificat Charta europeană a colectivităţilor locale şi s-a angajat să respecte dispoziţiile acesteia. La nivelul consiliului local se asigură o autonomie a deciziei şi o reprezentare a cetăţenilor, aleşi pentru 3 ani prin reprezentare proporţională, pe bază de liste şi buletine secrete. Numărul consilierilor locali variază între 21 şi 51 în funcţie de densitatea demografică a comunei respective. Consilul local adoptă deciziile cu majoritatea membrilor prezenţi. Aceste decizii sunt superioare hotărârilor organelor executive ale colectivităţilor locale.

Odată cu consiliul local este ales şi primarul pentru un mandat de trei ani şi un vice-primar propus de primar. Consiliul local poate stabili şi un comitet executiv ai cărui membri provin din consiliu şi sunt aleşi la propunerea primarului. Acesta poate fi revocat în aceleaşi condiţii. În absenţa unui comitet primarul are competenţele acestuia.

În Lituania există 5 regiuni istorice şi etnografice, dar care nu sunt unităţi administrative.

Apskritzs – ul este o subdiviziune teritorial administrativă (judeţ). Aceste apskritzs (10 în total) sunt conduse de guvernatori numiţi de către guvern. Sarcina acestora este de a aplica legile şi constituţia în municipalităţi (este o funcţie apropiată celei de prefect).

Puterile acestora sunt destul de limitate şi au pus în lumină faptul că 10 apskritzs sunt prea numeroase pentru o ţară atât de mică ca Lituania, mai ales că două dintre ele nu aveau decât două municipalităţi. Ca urmare, s-a propus o reformă prin care cele 10 apskritzs să se împartă în patru sau cinci provincii, care să reprezinte noile unităţi administrativ teritoriale decupate după regiunile etnografice.

Lituania actuală posedă trei nivele: apskritzs (judeţe), municipalităţi şi comune.

Se disting trei tipuri de municipalităţi:

- municipalităţi de district. Sunt în număr de 43 şi corespund districtelor (rajono savivaldybė) moştenite de la administraţia sovietică;

- municipalităţi de oraş (miesto savivaldybė). Acestea sunt în număr de 8, din care 6 corespund celor şase oraşe mari.

- 9 municipalităţi simple, care au fost create în 2000 prin „Actul de reformă al municipalităţii”.

Municipalităţile sunt la rândul lor divizate în 546 de seniūnijos, care este cea mai mică diviziune administrativ-teritorială în Lituania.

O seniūnija poate fi de asemenea o mică regiune compusă din câteva sate, o mică aglomeraţie, un oraş mediu sau o parte a unei metropole. Mărimea populaţiei depinde de situaţia geografică. Un mic număr de seniūnija formează o municipalitate.

Seniūnijos au în sarcină problemele locale de mică anvergură, precum menţinerea liniştii publice, curăţenia, statul civil, evidenţa populaţiei. Responsabil este seniorul (consilierul local).

Definiţia oraşului este aceea de aglomerare mai mare de 3 000 de locuitori, din care mai mult de 2/3 lucrează în sectoare secundare şi terţiare. Aglomerările mai mici se numesc miestelis, ceea ce se poate traduce prin sat.

Cea mai mare parte a oraşelor au fost fondate înainte de sec. al XIII-lea şi sunt de mărime redusă. Populaţia nu depăşeşte 20 000 de locuitori decât în 19 dintre ele. În jur de 66,7 % din populaţie trăieşte în oraşe iar acest procent este în creştere.

În prezent structura administrativă în Lituania este următoarea:

- unităţi administrative mai mari sau judeţe (apskritzs) activităţi care sunt atribuite şi supravegheate de guvernul de stat;

- nivelul unităţilor administrative se reduce, în funcţie de zona rezidenţială, unitatea administrativă poate fi desemnată ca mediul rural (44) sau urban (12), deşi nu există nicio diferenţă cu privire la competenţele lor;

- aproximativ 500 cartiere, care nu au statutul de unitate administrativ-teritorială (aceste comunităţi au avut dreptul la guvernare locală, înainte de reformă).

Figura 1 Sistemul de administrare în Lituania

Nivel de stat Administraţie

Unităţi administrative mai mari sau judeţe (apskritzs) 10 apskritzs (judeţe)

Unităţi administrative autonome 44 medii rurale 12 medii urbane

Unităţi teriroriale 500 cartiere

Sursa: Prelucrare după Arunas Beksta, Algirdas Petkevicius Local Government in Lituania

2. Temeiul juridic al administraţiei locale

Dezvoltarea şi funcţionarea administraţiei locale este definită în Constituţia Republicii Lituaniene şi în Legea cu privire la Autonomia (auto – guvernarea ) Locală.

Capitolul 10 din Constituţie “Guvernare şi Administraţie locală” specifică activităţile de guvernare locală. Se acordă unităţilor administrative dreptul la guvernare liberă şi independentă în limitele competenţei lor puse în aplicare prin intermediul Consiliilor locale de stat.