Venitul

VENITUL-SALARIUL, SOMAJUL , PENSIILE, RENTA, CHIRII, DOBÂNZI, PROFIT

VENITUL

Remunerarea factorilor de productie utilizati în activitatile economice în functie de contributia lor la obtinerea rezultatului se numeste venit.

Astfel, pentru munca depusa de lucratori în cadrul firmelor se asigura salariu, care reprezinta o forma a venitului personal. Pentru contributia capitalului banesc împrumutat se asigura dobânda care este un venit pentru posesorul sumei respective, iar pamântul este remunerat cu ajutorul rentei care devine un venit pentru proprietarul acestuia.

Profitul se distribuie celor care au investit în firma respectiva transformându-se în venit.

Tipuri de venit:

a) Venit marginal – venit suplimentar obtinut de o firma care urmarea vânzarii unei unitati suplimentare de produs. Calcularea venitului marginal este deosebit de importanta pentru producator deoarece cu ajutorul acestei marimi se determina cantitatea optima de produse care aduce profit maxim. Astfel o firma îsi mareste productia pâna în momentul în care costul marginal se identifica cu venitul marginal. Punctul de intersectie al curbei costului marginal (în crestere) cu curba venitului marginal (în descrestere) poarta denumirea de punct optim. Pentru orice nivel de productie care depaseste acest punct optim, costurile marginale vor fi mai mari fata de venitul marginal, iar firma va înregistra pierderi.

b) Venit national – este un indicator macroeconomic care masoara efortul creativ al unei natiuni. Se calculeaza prin însumarea tuturor veniturilor obtinute de posesorii de factorii de productie corespunzatori contributiei acestora la realizarea productiei, la nivelul ansamblul economiei nationale. Venitul national se calculeaza însumând, la scara întregii economii, totalitatea salariilor, dobânzilor obtinute de posesorii de depozite, rentelor obtinute de proprietarii de terenuri, ale veniturilor populatiei si antreprenorilor. Venitul national se mai poate calcula scazând din PNN totalitatea impozitelor indirecte .

c) Venitul perceput – este suma maxima pe care un individ o poate utiliza pentru consum fara sa-si efectueze rezervele materiale sau banesti denumite anexe sau bogatii. Venitul perceput este format din venitul permanent si venit tranzitoriu.

Y=YP+YT

Unde:

Y-venitul perceput

YP- venitul permanent care ramâne constant

YT- venitul tranzitoriu, cunoaste modificari de la o perioada la alta.

d) Venitul permanent – venitul unui individ care nu se modifica pe termen scurt. Dupa Milton Friedman, venitul permanent este acea parte a venitului total care este destinat de individ consumului si care nu produce modificari în averea sa.

YP= f(iw)

Unde:

YP- venitul permanent

i- rata dobânzi

w- bogatia unui individ

din aceasta relatie rezulta ca YP este o functie de rata dobânzii si de marimea averii.

e) Venitul real – reprezinta puterea de cumparare a venitului nominal a unui individ. Se calculeaza raportând venitul nominal la indicele preturilor bunurilor de consum. Daca venitul nominal creste mai lent fata de indicele preturilor atunci venitul real scade. Venitul real indica totalitate bunurilor si serviciilor care pot fi cumparate cu ajutorul venitului nominal într-o anumita perioada de timp. În venitul nominal al unui individ salarii, dobânda pentru sumele depuse în conturile bancare, ajutoare primite de la stat, chiria obtinuta pentru spatiile închiriate, renta obtinuta pentru pamântul arendat, pensii.

1 Ce este salariul?

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca. Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta sau activitate sindicala.

Marimea salariilor se situeaza într-o zona de indeterminare, marcata prin doua limite:

a) Superioara, impusa de productivitatea marginala a muncii, asa cum precizeaza managerul general al firmei care nu va accepta sa plateasca un salariat mai mult decât acesta produce.

b) Inferioara, care este impusa fie în mod individual (prin salariul minim legal), fie în mod special, prin comparatie cu anumite firme si sub care oferta de munca s-ar diminua atât de mult încât ar periclita activitatea prevazuta de manager.

Între aceste limite salariatii se pot stabili la orice nivel în functie de conditiile concrete. Diferentele evidente ce pot fi observate în cazul salariilor sunt explicate de mai multi factori:

- munca nu este un factor de productie omogen, din motive care tin de progresul tehnic sau din motive ce tin de natura sociala. În economie exista munci de inovatie, conducere, organizare si executie cu rezultate diferite în functie de natura lor si carora le corespund remuneratii diferite. Mai mult chiar cei care executa aceeasi munca nu au o calificare egala, iar la calificarea egala eficienta este diferita de la persoana la persoana.

- diferenta între costurile de pregatire a fortei de munca. Salariile sunt cu atât mai mari cu cât pentru îndeplinirea unei functii au fost necesare mai multe studii care solicita timp si bani.

- gradul de dificultate al diferitelor munci. Muncile agreabile sau usoare sunt foarte atractive si acest element determina deprecierea remunerarii lor. Celelalte slujbe care sunt mai dificile sub diferite aspecte sunt mai putin cautate si de aceea este necesar ca acestui tip de slujbe sa i se acorde un salariu mai ridicat care are un rol de a recompensa dezavantajele celor care se angajeaza sa le realizeze.