Previzionarea ratei inflației pe baza indicelui prețului de consum

1.1 Inflatia-permanenta a vietii economice

La nivelul perceptiei, ca fenomen economic, inflatia este receptata ca o crestere generalizata (si de durata) a preturilor si de reducera a puterii de cumparare a unitatii monetare. Chiar daca preturile nu cresc la absolute toate sortimentele si categoriile de bunuri, totusi procesul este prezent la marea majoritate a acestora: bunuri de consum si de capital, salarii, preturi ale activelor financiare si monetare, pretul banilor, etc. Sunt si unele cresteri de preturi care nu sunt expresia inflatiei: daca creste calitatea intrinseca a unor bunuri economice marfare pe care cumparatorii o percep; intervin socuri vremelnice asupra cererii si/sau ofertei aggregate; apare un accident de aprovizionare pe o piata sau cateva etc. preturile cresc, iar apoi revin la nivelul anterior etc.

Inflatia s-a manifestat mai intens sau intermitent din cele mai vechi timpuri; dupa cel de-al doilea razboi mondial, inflatia a devenit o realitate persistenta,durabila, dar de intensitate diferita, in toate economiile: rebela in economiile slab dezvoltate si in cele aflate in tranzitie de la sistemul de conducere planificat – centralizata la cel de economie cu piata concurentiala, lenta, aflata sub control, in economiile capitaliste dezvoltate.

Inflatia este un dezechilibru macroeconomic monetaro-marfar, un fenomen economic care a insotit cea mai mare parte a istoriei omenirii: ea a avut o evolutie modesta atata timp cat a functionat sistemul monetar aur (practice, secolul al XVIII-lea – jumatatea secolului al XX-lea). Dupa ce-l de-al doilea razboi mondial, inflatia a fost continua, pemanenta si de durata, fara perioade deflationiste. Banii contemporani, banii simbol, sunt mai usor de multiplicat decat banii care-si aveau suportul material intr-o cantitate determinate de metal pretios sau in bunuri marfare supuse tranzactiilor pe piata.

In Romania, potentialul inflationist s-a acumulat treptat in anii economiei de comanda, dar el a “explodat” odata cu trecerea la liberalizarea preturilor din 1990. Este de mentionat ca la potentialul “mostenit” de la economia de comanda, inflatia galopanta din Romania a fost alimentata atat de procesele de autointretinere care o genereaza cat si de modul in care a fost proiectata si promovata Reforma economica intr-un context economic international nefavorabil.

Desi, in ultimii ani, se observa fenomenul dezinflationist, un procent de crestere a preturilor au o semnificatie economica tot mai ampla, iar efectele asupra agentilor economici sunt inca de mare intindere.

1.2 Masurarea si forma inflatiei

Desi inflatia este perceputa de catre toti participantii la viata economico-sociala cu intensitati si semnificatii diferite, exista modalitati convenite institutional pentru a-I calcula nivelul si evolutia, pe baza unui indice al preturilor care reprezinta o medie ponderata a preturilor unui anumit numar de bunuri, materiale si servicii. Pot fi alese: indicele preturilor de consum (IPC), indicele general al preturilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preturilor bunurilor de capital, indicele costului vietii, scaderea puterii de cumparare a banilor, coeficientul de devansare a cresterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PIB, PNB) de catre masa monetara aflata in circulatie si disponibila pentru achizitionarea marfurilor.Dintre acestea, cel mai utilizat pentru a masura inflatia este IPC.

In Romania, evaluarea inflatiei se face pe baza indicelui pretului de consum (IPC) de tip Laspeyres dupa relatia:

IPC= *100

in care:

q = cantitati de bunuri

p = preturile unitare

i = ponderea pe fiecare grupa de marfuri o detine in bugetele de familie ale

salariatilor, pensionarilor, etc.

0,1 = perioada de baza, respectiv curenta

Rata inflatiei = IPC – 100

IPC se calculeaza prin luarea in calcul a unui nomenclator de sortimente care cuprinde 1442 de pozitii considerate reprezentative in consumul populatiei structurate in zece grupe de bunuri marfare. Inregistrarea preturilor are loc in 42 de localitati-resedinta de judet si municipiul Bucuresti. Fiecarei grupe si subgrupe i se atribuie o anumita pondere care rezulta prin ancheta integrala in gospodarii realizate de catre INS si MMPS.

Inregistrarea preturilor se face saptamanal pentru marfurile alimentare si bilunar pentru cele nealimentare si servicii, la punctele (magazinele si pietele) stabilite. In final, se calculeaza, dupa modelul Uniunii Europene, un indice de pret clasic de tip Laspeyers de forma:

IPC=

in care:

IPC = indicele general al preturilor de consum

W = ponderea fiecarui sortiment in cosul general de bunuri din perioada de baza

I = indicele elementar al preturilor fiecarei grupe sortimentale care intra in calculul indicelui general.