1. Metode si modele de prognoza Activitatea de previziune poate conduce la obtinerea unor rezultate plauzibile, utile luarii unor decizii - la nivel micro, macro sau mondoeconomic, numai daca se bazeaza pe o metodologie stiintifica. Metodologia este aceea care traseaza frontiera dintre studiul nestiintific (sau elementar stiintific) si cel stiintific privind studierea viitorului. Metodologia cercetarii stiintifice- in orice domeniu - reprezinta un ansamblu de principii, tehnici si instrumente care, impreuna cu teoria metodei in stiinta,- cu metodele concrete de actiune si cu principiile organizatorice de desfasurare a activitatii de cercetare, contribuie la buna desfasurare a activitatii din domeniul respectiv, la rezolvarea problemelor acestuia si la progresul general al stiintei. in cercetarea viitorului unui sistem economic trebuie sa se tina seama, in primul rand, de particularitatile fenomenelor si proceselor economice. Metodologia prospectiva este strans legata de obiectul de studiu, acesta putand fi definit in diverse moduri. Pentru prospectiva nu este caracteristic- studiul static al evenimentelor si al sistemelor, desi acesta este necesar intr-o anumita etapa si ei trebuie temeinic realizat. Demersul prospectiv trebuie orientat spre studiul dinamicii sistemelor analizate. Comportamentul general al cercetarilor prospective bazate pe o metodologie stiintifica trebuie sa permita nu numai anticiparea unor evenimente pe baza evolutiilor anterioare si a unor legi specifice domeniului cercetat, ci si a unora noi, necunoscute, generate de dinamismul si complexitatea sistemului economic. 1.1. Modalitati generale de abordare In stabilirea unei tipologii a cercetarilor prospective s-a pornit de la trei optiuni fundamentale: a) al atitudinii fata de obiectul cercetarii; b) al modurilor de cunoastere; c) al metodelor de investigare; a) La nivelul atitudinii fata de viitor sau a unor elemente ale acestuia, trebuie tacuta optiunea intre abordarea expiorativa si cea normativa. Tratarea explorativa se bazeaza pe o evolutie inertiala a sistemului cercetat, ceea ce presupune o atitudine pasiva din partea operatorilor in domeniu. Tratarea normativa presupune parcurgerea drumului de la starile finale, considerate obiectivele orizontului de prognoza, spre starea, initiala. In acest context se identifica o serie de stari controlabile si se; presupune o atitudine activa din partea Operatorului in domeniu. Abordarea expiorativa nu exclude si utilizarea uiior abordari' normative, ele putandu-se completa reciproc. b) La nivelul modului de cunoastere a obiectului: cercetarii previzionale se impune optiunea intre tratarea intuitiva si tratarea teoretica. Trebuie subliniat de la inceput faptul ca intuitiv, in acest context, nu are sensul de opus cunoasterii stiintifice. De aceea, unii cercetatori, au readus in prim-plan intuitia redescoperind marile resorturi ale gandirii, ale experientei netransmisibile obtinuta in procesul practicii. Distinctia clara intre cele doua tipuri de abordari consta in aceea ca, in timp ce tratarea intuitiva opereaza cu aspecte concrete ale universului cotidian, selectate spontan, nesistematic si neformalizabil, tratarea teoretica sau abstracta apeleaza la abstractiuni sistematice, mergand pana la modele ale realitatii si dinamicii acesteia. Si la acest nivel - al modului de cunoastere a obiectului cerce tarii previzionale - este necesar sa se impleteasca cele doua tipuri de abordari. c) La nivelul metodologiei de investigare previzionala propriu-zisa trebuie facuta optiunea intre abordarea morfologica si cea sintetica. Tratarea morfologica (numita si analitica), presupune descompu nerea sistemului ce constituie obiectul cercetarii previzionale in elemente considerate caracteristice, privite in relatiile lor reciproce, studierea si previzionarea evolutiilor individuale. Simpla asamblare a cercetarilor partiale este considerata suficienta pentru comportamentul domeniului respectiv. Rezulta ca in aceasta tratare se porneste de la componente spre intreg. Tratarea sintetica porneste de Ia aprecierea din teoria generala a sistemelor ca intregul este mai mult decat suma partilor si desfasoara cercetarea viitorului avand ca obiect de previziune ansamblul sistemului. Intr-o viziune sistemica, abordarea morfologica si cea sintetica trebuie sa fie corelate, integrate si folosite in practica in functie de nevoi. Din felul in care sunt facute optiunile rezulta opt moduri distincte de a studia viitorul: 1. explorativ - intuitiv - morfologic 2. explorativ - intuitiv - sintetic 3. explorativ - teoretic - morfologic 4. explorativ - teoretic - sintetic 5. normativ - intuitiv - morfologic 6. normativ - intuitiv - sintetic 7. normativ - teoretic - morfologic 8. normativ - teoretic - sintetic De mentionat faptul ca in literatura de specialitate sunt propuse si alte tipologii, dar diferentele dintre ele sunt de nuanta si nu de esenta.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
