Mărimi Relative

Măririle relative sunt indicatori rezultaţi în urma aplicării unui model de comparaţie sub formă de raport;

Rezultatul rraportării a doi indicatori statistici absoluţi: indicatorul raportat (indicatorul din numărătorul raportului) şi indicatorul bază de raportare (cel din numitor). Aceşti indicatori se calculează cu scopul de a obţine informaţii noi, nu prezintă nici o dificultate de calcul, dar pot apărea dificultăţi din necomparabilitatea datelor sau în legatură cu baza de comparare.

Atunci cand calculăm mărimi relative, trebuie respectate următoarele trei cerinţe:

- între termenii comparaţi să existe o legătura firescă de condiţionare sau chiar de cauzalitate;

- termanii comparaţi sa fie cu adevărat comparabili din punct de vedere al sferei de cuprindere, ca metodologie de calcul;

- baza de comparaţie să aibă o anumită semnificaţie in evoluţia fenomenului studiat.

Pentru efectuarea comparabilităţii este necesară efectuarea unei analize calitative

a datelor pe care le avem.

Cauzele principale care nu permit compararea dierctă pot fi:

- definiţii diferite ale conţinutului indicatorulor;

- metode diferite de culegere şi prelucrare a datelor statistice;

- modificări cu character organizatoric sau territorial administrative;

- modificări de preţuri;

- modificări metodologice privind întregul system de obţinere a indicatorilor.

Numeroase dificultăţi apar în comparaţiile teritoriale interneţionale. Aici

indicatorii provin din surse diferite şi pot fi calculaţi uneori după metodologii diferite iar comparabilitatea trebuie să aibă în vedere şi timpul la care se referă datele. Baza de raportare se allege in funcţie de scopul comparării. Putem allege o bază fixă, dacă comparaţia se face în timp (în dinamică), respective un an reprezentativ în evoluţia fenomenului studiat, sau o bază variabilă (mobilă), de regulă este anul precedent;

Comparţiile pe plan teritorial, se fac pentru a evalua statistic decalajul existent şi termenele de reducere a acestuia. Comparaţiile bilaterale se rezolvă luand pe rand ca bază de raportare fiecare dintre cele două ţări, iar în cazul comparaţiilor multiple, trebuie găsit un criteriu de semnificaţie pentru alegerea bazei de raportere, sau considerăm baza de raportare colectivitatea standard şi comparăm pe rand fiecare unitate cu această bază.

Forma de exprimare se face astfel încat mărimile relative să fie suggestive. Astfel putem folosi: coeficienţi – atunci cand ordinal de mărime al celor doi indicatori este apropiat şi număratorul este mai mare decat numitorul; procente, promile, prodecimile, procentimile.

Dacă indicatorul din numărătorul raportului este mai mic decat cel din numitorul raportului, rezultatul raportului se înmulţeşte cu 10k şi pentru k=2 se obţin procente, pentru k=3 se obţin promile

Dacă se raportează indicatorii cu conţinut diferit, rezultatul raportului arată cate unităţi din numărul raportului revin la o unitate din numitorul raportului. Dacă indicatorul din numărătorul raportului este mai mică decat cel din din numitorul acestuia, rezultatul raportului se înmulţeşte cu 10k, dar în acest caz, rezultatul arată cate unităţi din numărătorul raportului revin la 10k unităţi din numitorul raportului.

Mărimile relative au mare utilizare în practica statistică, în toate domeniile şi în toate fazele prelucrării. Comparaţiile se pot face cu privire la aceeaşi variabilă statistică dau între două variabile interdependente.

Tipuri de măriri relative, în funcţie de scopul analizei şi de informaţiile de care dispunem:

- mărimi relative de structură

- mărimi relative de coordonare sau corespondenţă

- mărimi relative ale dinamicii

- mărimi relative ale planului de programări

- mărimi relative deintensitate.

Mărimile relative de structură – se pot calcula atunci cand colectivitatea este

separată pe două sau mai multe grupe. Se pot calcula mărimi relative de structură, cu sensul de greutăţispecifice sau ponderi, raportand indicatorii absoluţi calculaţi pe grupe la acelaşi indicator calculat pe totalul activităţii.