Indicatori Demografici ai Mișcării Naturale

Demografia exprimă în modul cel mai sintetic o civilizaţie. Civilizaţia se conturează prin timp şi spaţiu, dar şi cantitativ şi calitativ. Demografia este ştiinţa al cărei obiect de studiu îl constituie populaţia umană, atât prin numărul cât şi prin repartizarea ei geografică, atât prin structura sa în raport cu diversele variabile economice, sociale, religioase, cât şi prin dinamica ei structurală, accentuând importanţa factorilor explicativi în procesele evolutive ascendent sau descendent, relevând astfel regularităţile şi legităţile ştiinţifice ce caracterizează fenomenele cercetate. Considerat primul statistici an şi primul demograf, John Graunt în lucrarea apărută în anul 1662, sub titlul „Natural and political observations upon the bills of mortality chiefly with reference to the govemment, religion, trade, growth, air, diseases, etc,of the City of London", marchează constituirea simultană atât a statisticii cât şi a demografiei ca ştiinţe.

Karl Neumann a colectat date privind oraşul Breslau, incluzând vârsta persoanelor decedate şi le-a trimis lui Leibniz. Astronomul Edmund Halley a utilizat aceste date pentru a realiza primul tabel de mortalitate. In anul 1741, Johann Peter Sussmilch a contribuit la autonomizarea demografiei ca ştiinţă, încercând să stabilească o teorie sistematică a populaţiei. Achille Guillard defineşte demografia drept "cunoaştere matematică a populaţiilor a mişcării lor generale, a stării lor fizice, civile, intelectuale şi morale"(1885). in final, el constată însă că această scriere despre populaţie este în acelaşi timp „istoria naturală şi socială a speciei umane”. Organizarea statistică a stării civile, metodologia şi analiza de tip demografic, interesul publicului în general şi al cercurilor ştiinţifice faţă de evenimentele demografice se vor dezvolta de-a lungul următoarelor trei secole. Corrado Gini a considerat demografia o descriere statistică a populaţiei (1931). Dimitrie Guşti a remarcat două abordări sociologice ale demografiei, una de independenţă şi alta de înglobare ca ramură principală în sociologia generală. Demografia a devenit treptat, pentru sociologi „un domeniu sociologic cu variabile proprii şi tehnici analitice caracteristice" (W.Moore). După P.M.Hauser şi O.D.Duncan "demografia este studiul mărimii, repartizării teritoriale şi structurii populaţiei, a schimbărilor care au loc şi a elementelor componente ale acestor schimbări, care sunt natalitatea, mişcarea teritorială şi mobilitatea socială" (1963). Aşa cum apare în "Dicţionarul demografic multilingv", editat de ONU "demografia este o ştiinţă, având ca obiect studiul populaţiei umane şi tratând dimensiunea, structura, evoluţia şi caracteristicile acesteia, abordate în principal din punct de vedere cantitativ".

După modalitatea obţinerii informaţiilor şi calculul numărului populaţiei, se disting următoarele noţiuni demografice cu semnificaţii diverse:

- Numărul înregistrat al populaţiei indică totalitatea persoanelor înregistrate cu ocazia recensământului, de regulă.

- Numărul calculat (estimat) al populaţiei este numărul populaţiei determinat pentru o perioadă oarecare, intracensitară, prin diferite metode de calcul. Astfel, populaţia estimată (efectivul populaţiei) pentru perioada curentă se poate calcula în conformitate cu modelul elementar următor:

Pe= (N-M)+(I-E)=Pr+ ∆n +∆m ,

unde: Pe= numărul estimat al populaţiei,

Pr = numărul populaţiei înregistrat la recensământ,

∆n = ,,spor natural" sau sold al mişcării naturale a populaţiei (N = născuţi şi M =

decedaţi),

∆m = „spor migrator" sau sold al mişcării migratorii a populaţiei (I=imigranţi şi

E=emigranţi)

- Mişcarea sau modificarea generală a numărului populaţiei .(AP), intre două momente „T" şi „0" se compune din două tipuri de mişcări, respectiv naturală şi migratorie a căror modelare simplă pe baza unei ecuaţii de balanţă este următoarea:

∆P = PT-P0 = (N-M)+(I-E) = ∆n+∆m

- Numărul mediu al populaţiei se calculează ca medie simplă aritmetică, geometrică sau cronologică:

P0 şi PŢ reprezintă populaţia la începutul şi sfârşitul perioadei sau populaţia la 1 iulie.

- Densitatea populaţiei este un indicator statistic relativ de intensitate, dedus din numărul populaţiei ce revine pe un kilometru pătrat din teritoriul analizat: ,unde: P=numărul populaţiei şi S=suprafaţa teritoriului (km 2).

După 1600 se produce şi un prim "boom" demografic. în numai două secole, populaţia planetei se dublează, atingând puţin după 1800 aproximativ 1 miliard de locuitori. Această dinamică se prezintă totuşi într-un registru mai puţin spectaculos, în comparaţie cu evoluţia de la un recensământ la altul sau de la deceniu la altul, a populaţiei lumii în secolul XX, aşa cum se prezintă în historiograma următoare:

Populaţia mondială (în milioane locuitori)

Sursa de date: M. Ţarcă -„Demografie", Editura Economică, Bucureşti, 1997 pg.3J2

Datele statistice despre populaţie au ca surse recensămintele, registrele de populaţie şi buletinele statistice aferente, statisticile specifice migraţiei, iar mai recent monografiile şi anchetele demografice.

Un recensământ modern se caracterizează prin scopul statistic pentra care este efectuat, prin actul normativ care iniţiază, planifică şi detaliază activitatea de recenzare, prin teritoriul bine delimitat în care se desfăşoară, prin universalitatea sa ca acoperire sau cuprindere a întregii populaţii, prin obligativitatea înregistrării tuturor persoanelor care constituie obiectul recensământului, prin simultaneitatea înregistrării populaţiei în acelaşi interval de timp, pin caracterul direct al observării şi înregistrării, prin caracterul unitar al metodologiei şi programului de observare pe întreg teritoriul recenzat, prin identificarea persoanei ca unitate statistică de înregistrare a variabilelor, indiferent dacă această unitate este gospodăria, familia sau nucleul familial şi prin autonomia în raport cu alte cercetări sau utilizarea combinată cu alte recensăminte (al profesiunilor, al locuinţelor). Un recensământ actual apelează la două tipuri de anchete, respectiv la ancheta de probă sau test (pilot), anterioară, cu scop de verificare organizatorică şi metodologică şi la ancheta de control, ulterioară, cu rolul de a estima prin sondaj, calitatea înregistrărilor, identificând erorile de înregistrare în general.