Sociologii sustin ca analiza evolutiei divortului poate pune in evidenta problemele stabilitatii din familie . Datele sumare care exista pentru perioada 1972-1989 arata o crestere constanta a ratei divortialitatii in ultimele trei decenii. Totusi, Romania, la acest capitol, sta mult mai bine decat tarile occidentale. SUA si URSS, pana la destramare, au fost tarile cu cele mai multe divorturi in ultimele decenii. Dupa al doilea razboi mondial, pe fondul unei usoare deteriorari constante, situatia s-a agravat in perioada 1961-1965. Statul comunist, dupa 1965, a adoptat cateva reglementari, care vizau protejarea familiei si limitarea divortialitatii(Decretul 770 din 1 octombrie 1966 si Decretul 774 din 1974)Si pana atunci, legislatia fusese revizuita de cateva ori la acest capitol. In 1948 au fost scoase din Codul Civil cateva articole de baza referitoare la motivele de divort. Prin Legea 18 din 1948, divortul a devenit dependent de justitie. In 1954, Codul Familiei cerea desfacerea casatoriei doar in cazul decesului uneia dintre parti, iar decizia legala era data numai daca existau motive temeinice. Legea din 1966 si-a facut efectul imediat, caci, un an mai tarziu, a fost inregistrat un numar minim de divorturi. Din 1974, desfacerea casatoriei putea avea loc numai in cazul in care relatiile dintre sot si sotie erau considerate iremediabil deteriorate. Judecatorii aveau obligatia de a cantari bine circumstantele agravante. Situatia grava de la inceputul anilor 60 a reaparut in perioada anilor 80. Dupa 1990, o data cu schimbarile majore din societate, rata divortialitatii a crescut si maimult, fara sa atinga insa valorile din tarile din nordul Europei si SUA.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
