Extras din referat
Sociologii sustin ca analiza evolutiei divortului poate pune în evidenta problemele stabilitatii din familie . Datele sumare care exista pentru perioada 1972-1989 arata o crestere constanta a ratei divortialitatii în ultimele trei decenii. Totusi, România, la acest capitol, sta mult mai bine decât tarile occidentale. SUA si URSS, pâna la destramare, au fost tarile cu cele mai multe divorturi în ultimele decenii.
Dupa al doilea razboi mondial, pe fondul unei usoare deteriorari constante, situatia s-a agravat în perioada 1961-1965. Statul comunist, dupa 1965, a adoptat câteva reglementari, care vizau protejarea familiei si limitarea divortialitatii(Decretul 770 din 1 octombrie 1966 si Decretul 774 din 1974)Si pâna atunci, legislatia fusese revizuita de câteva ori la acest capitol. În 1948 au fost scoase din Codul Civil câteva articole de baza referitoare la motivele de divort. Prin Legea 18 din 1948, divortul a devenit dependent de justitie. În 1954, Codul Familiei cerea desfacerea casatoriei doar în cazul decesului uneia dintre parti, iar decizia legala era data numai daca existau motive temeinice.
Legea din 1966 si-a facut efectul imediat, caci, un an mai târziu, a fost inregistrat un numar minim de divorturi. Din 1974, desfacerea casatoriei putea avea loc numai în cazul în care relatiile dintre sot si sotie erau considerate iremediabil deteriorate. Judecatorii aveau obligatia de a cântari bine circumstantele agravante.
Situatia grava de la începutul anilor 60 a reaparut în perioada anilor 80. Dupa 1990, o data cu schimbarile majore din societate, rata divortialitatii a crescut si maimult, fara sa atinga însa valorile din tarile din nordul Europei si SUA.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Divortialitatea.doc