Cercetarea selectivă, eșantionarea și recensamântul

CERCETAREA SELECTIVA, ESANTIONAREA SI RECENSAMÂNTUL

Studiu de caz: municipiul Resita

1 Cercetarea selectiva în studiile socio - economice

În stiintele socio-economice,cercetarile selective pa baza de esantion îsi gasesc mare aplicabilitate comparativ cu investigatiile exhaustive (complete). Investigatiile exhaustive necesita un cost mai mare al cercetarii, echipe numeroase de cercetatori.

Comparativ cu cercetarile exhaustive, cercetarile selective presupun:

-obligativitatea folosirii lor din punct de vedere al costului material redus;

-superioritatea în planul cunoasterii fenomenelor (Rotariu, T., coordonator, 1999, pag.95);

-control sporit al activitatii întregii echipe de cercetare (de la începutul pâna la sfârsitul studiului );

Esantionarea trebuie sa aiba o caracteristica esentiala, si anume reprezentativitatea, care vizeaza” capacitatea lui de a reproduce cât mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras”.

Gradul de reprezentativitate a unui esantion se exprima în doua marimi:

- d:eroarea maxima, ca diferenta cea mai mare acceptata într-o valoare v gasita pe esantion si valoarea v din populatie;

- P: nivelul de probabilitate sau nivel de încredere, care arata sansele ca eroarea reala comisa sa nu depaseasca limita d.

Se poate vorbi de eroarea d când avem în vedere o anumita caracteristica a populatiei dar si o valoare (marime)a acesteia care urmeaza a fi estimata.

Exemplu „ vârsta” este o caracteristica, media de „vârsta” fiind valoarea sa.

O alta caracteristica este „ sexul”, iar valoarea cautata” proportia” (procentul) barbatilor sau al femeilor. Eroarea d arata cu cât se abate vârsta medie a indivizilor din populatie de la vârsta medie a celor din esantion sau cu cât difera procentul real al barbatilor din populatie de cel consemnat în esantionul selectat.

Prin eroare d si cu ajutorul valorii v se poate calcula intervalul de încredere v*-d si v*+d . Între limitele acestui interval se va gasi valoarea v cautata.

1.1 Reprezentativitatea unui esantion

Reprezentativitatea unui esantion presupune urmatoarele idei directoare (ibidem, p.87):

a) Plasarea lui v în intervalul mentinut nu este o certitudine, deci reprezentativitatea trebuie evaluata prin ambii termeni (d,P);

b) Reprezentativitatea e doar în raport cu o caracteristica data, deci exista o reprezentativitate în raport cu vârsta, în raport cu sexul etc.;

c) Reprezentativitatea este relativa, un esantion poate fi mai mult sau mai putin reprezentativ.

A compara reprezentativitatea a doua esantioane înseamna a proceda astfel:

-pentru aceeasi caracteristica la bun nivel de probabilitate dat, daca eroarea d este mai mica în primul esantion atunci acesta este mai reprezentativ;

-daca la aceeasi eroare nivelul P de încredere este mai ridicat în primul esantion atunci acesta va fi reprezentativ;

-daca pentru un esantion avem o eroare mai mica si probabilitate mai mare, acest esantion va avea o reprezentativitate mai mare decât cel cu care se compara.

d)cele doua marimi d si P nu sunt independente, se pot calcula una din cealalta;

e)în experienta de cercetare se considera un esantion „bun” când are o „eroare suficient de mica” si o probabilitate „suficient de mare”.

În sociologie valoarea minima acceptata pentru un nivel de probabilitate este de 0,95(sansele de a rata estimarea sa nu fie mai mari de 5%).

Probabilitatea de a gresi (p) se numeste interval de încredere:

p=1-p

1.2 Caracteristicile gradului de reprezentativitate

Caracteristicile gradului de reprezentativitate a unui esantion sunt în functie de:

1. Caracteristicile populatiei reprezentând omogenitatea unei populatii. Pentru a caracteriza omogenitatea sau eterogenitatea unei populatii se foloseste abaterea standard, în baza careia se calculeaza coeficientul de variatie. Eroarea de esantionare (calculata prin formule matematice) trebuie sa fie direct proportionala cu marimea abaterii standard (nivelul de dispersie a indivizilor în jurul mediei).

2. Marimea esantionului; reprezentativitatea creste cu numarul indivizilor din esantion la nivelul simtului comun, dar sporul de reprezentativitate nu e direct proportional cu cresterea volumului esantionului (nu este o dependenta liniara între reprezentativitate si numarul de indivizi).