Analiza unui Fragment de Traducere - Los Cuatro Jinetes del Apocalipsis - Vicente Blasco Ibanez

Pentru analiza unei traduceri din limba spaniolă în limba română, am ales un fragment din romanul Cei patru cavaleri ai apocalipsului (Los cuatro jinetes del apocalipsis), scris de Vicente Blasco Ibañez. La nivelul întregului fragment se pot evidenţia anumite procedee de traducere, pe care le voi analiza şi le voi explica în continuare.

Fiind vorba despre o traducere a unui text literar, în acest fragment predomină adaptările. Nu avem de-a face cu o traducere literală, ci cu una stilizată, adaptată la normele limbii române. Traducătoarea Esdra Alhasid încearcă să dea textului o formă cât mai literară, cât mai aproape de limba română, pentru ca cititorul să poate înţelege ceea ce citeşte. De aceea, putem spune că fragmentul în sine este o adaptare a textului sursă. Pentru a evidenţia această adaptare, voi da un exemplu: Intentó cultivos en las selvas del Norte, pero la langosta los arrasó en unas horas. Această frază este tradusă în textul ţintă astfel: Cele câteva terenuri cultivate în regiunea pădurilor din nord sunt distruse în câteva ore de lăcuste. În acest caz este vorba despre o adaptare a textului original, dar se păstrează sensul întregii fraze. Dacă ar fi să realizăm o traducere literală a acestei fraze, aceasta ar fi: „A încercat să cultive în pădurile din nord, dar lăcustele au distrus totul în câteva ore”. Aceasta este o traducere literală, din care nu se înţelege foarte bine mesajul textului sursă. Adaptarea propusă de traducătoare este una destul de bună, cititorul putând să o înţeleagă cu uşurinţă. De asemenea, prima fraza a textului conţine o adaptare: o perifrază cu infinitiv, având verbul la trecut, (volvió a trabajar) este tradusă printr-un verb la prezent, urmat de un substantiv: revine la meseria. Traducerea literală a acestei perifraze ar fi „a început să muncească din nou”. Astfel de exemple de adaptări sunt foarte frecvente în acest fragment, mai ales că acesta se compune şi din fraze destul de lungi, cărora traducătorul trebuie să le dea un sens cât mai potrivit în limba română.

La nivelul întregului fragment se observă şi prezenţa unor cuvinte ce în textul sursă nu apar, precum şi lipsa altor cuvinte din textul ţintă, ce se regăsesc în textul original. Astfel, în cea de-a doua frază, există un adaos faţă de textul sursă, şi anume sintagma tot mai mult. Un alt adaos există în fraza: Eu îmbătrânesc şi am nevoie de un bărbat zdravăn să mă ajute – cuvintele subliniate sunt un adaos, ele nu există în textul scris în limba spaniolă, dar sunt necesare pentru a da sens frazei. În plus, „eu îmbătrânesc şi necesito un hombre”, în spaniolă, implică sensul de un bărbat voinic, puternic. Un alt adaos este: [...] urmaseră un timp un colegiu din Buenos Aires; acest adverb temporal nu apare în textul sursă şi nici măcar o altă marcă referitoare la perioada de timp petrecută în acel colegiu.

De asemenea, există şi lipsuri, cuvinte care apar în textul sursă, dar care nu sunt traduse în textul ţintă. Pe la sfârşitul primului paragraf, teniendo ya treinta años este tradus prin: împlinise treizeci de ani; aici este vorba de traducerea adverbului ya, care în română se traduce printr-un alt adverb, deja. Mi se pare un element destul de important, deoarece întăreşte ideea că personajul împlinise deja treizeci de ani. Şi în propoziţia Unos treinta mil, señor, tradusă prin: Vreo treizeci de mii lipseşte un cuvânt, şi anume: domnule (señor). Este important să se traducă şi acest cuvânt, deoarece este o formulă de adresare şi nu există niciun motiv, legat de înţelegerea textului, pentru a nu-l traduce şi pe aceasta.