Violența Domestică și Impactul asupra Copiilor

Definiţii:

Consiliul Europei – Comitetul de Miniştri

- Violenţa în familie reprezintă orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unii dintre membrii acesteia, care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice sau libertăţii altui membru al aceleiaşi familii sau vatămă în mod serios dezvoltarea personalităţii lui/ei

Legea Română – legea 217/2003

- Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material

Pentru anumite persoane autoapararea pare o sarcină imposibilă şi adoptă o reacţie pasivă, de neajutorare. Asemenea concentrare spre a menţine un mediu sigur îndepărtează persoanele abuzate de ceilalţi care consideră lumea un loc relativ paşnic. Procesul de neajutorare învăţată a fost folosit pentru a explica schimbările cognitive, afective şi comportamentale care apar atunci când nu există credinţa că vor urma consecinţe naturale. De asemenea s-a folosit pentru a conceptualiza reacţiile “femeii bătute” sau lipsa acestor reacţii la abuzul fizic, sexual sau psihologic repetat.

Episoadele tipice de abuz adesea includ o combinaţie de comportamente agresive fizice, ameninţări, distrugeri de bunuri care apar într-o succesiune rapidă de tip lanţ. Femeia se simte depăşită de aceste acţiuni şi de aceea nu reuşeşte să răspundă adaptativ ci asteaptă ca acestea să se întâmple. Datele empirice, afirmă psihologul Lenore Walker, arată că femeile sunt mai dispuse la neajutorarea învăţată decât bărbaţii, mai ales datorită educaţiei bazată pe sex-roluri care încurajază fetele să fie pasive şi dependente, lucru care pare că întăreşte tendinţa spre neajutorare.

În lucrarea “Women in transition” editată de UNICEF (1995) autorii au identificat o serie de consecinţe ale violenţei domestice asupra sănătăţii mintale, fizice şi asupra reproducerii. Acestea au fost reunite în următorul tabel:

Sănătate mintală Sănătate fizică: Sănătatea reproducerii:

depresie deces sarcină nedorită

Frică (fobii) dizabilităţi temporale sau permanente probleme ginecologice

Anxietate răni fizice B.T.S – boli cu transmitere sexuală

Încredere în sine scăzută dureri de cap cronice avort spontan

disfuncţii sexuale astm mortalitate maternală

tulburări de sonm şi de alimentaţie abuz de alcool şi droguri morbiditate matemală crescută

tulburări obsesiv – compulsive comportamente autodistructive (fumat excesiv, sex neprotejat etc.)

stări de stres post-traumatic

suicid

Popescu M (2000-2, pag. 40) priveşte efectele violenţei domestice asupra femeii în legatură cu întreaga reţea personală a victimei. Violenţa domestică afectează funcţionarea întregii familii, în toate structurile sale, spune autoarea. Familia devine astfel mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii. De aici provine tendinţa de izolare socială, element caracteristic în dinamica violenţei domestice. Stigmatului social i se adaugă sentimentul de autoculpabilizare al victimei, care accetuează şi mai mult neputinţa iniţierii vreunei schimbări. Comunicarea devine o armă împotriva celuilalt, iar în mediul profesional un mijloc rutinat de relaţionare superficială cu ceilalţi, un rol jucat în limitele orelor de serviciu. Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată, consecinţele fiind dramatice şi de lungă durată.

Invariabil, violenţa domestică nu se răsfrânge numai asupra victimei, femeia în acest caz, ci afectează toţi membrii familiei şi mai ales asupra copiilor fie direct fie prin îndepărtarea puterii de concentrare a mamei asupra lor. Într-un climat violent, nevoile de bază ale copiilor – nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste – sunt profund neglijate. Funcţiile parentale nu mai pot fi îndeplinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întamplă, de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală de teroare, de autoacuzaţii, femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei. Astfel se explică numărul mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii. Investigaţii sumare în cazurile de copii neglijaţi scot la iveală violenţa din casele lor, care nu mai lasă copilului locul de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta normal.