Viața din Penitenciare

Cu toate că, ideea principală este reabilitarea, în foarte multe cazuri deținuții recidivează. Este lesne de înteles că sistemul penitenciar mai are foarte multe lucruri de pus la punct, momentan reușind doar să îi excludă din societate și nu să îi și reintegreze ulterior. De multe ori, modul de viață și regulile nescrise din penitenciare nu fac altceva decât să îi înrăiască pe deținuți. Deoarece în multe penitenciare personalul folosește abuzul fizic ca procedura de corectare a comportamentului deținutului, acest lucru îi poate determina pe aceștia să își piardă noțiunea de justiție resemnându-se cu faptele comise în loc să aibă remușcări.

Deținuții găsesc diferite metode de a rezista psihic în penitenciare pentru că dacă s-ar gândii mereu la durata pedepsei ar ceda nervos înainte ca pedeapsa în sine să înceapă. Unii încearcă să se integreze legând prietenii sau măcar schimburi de interese, altii încearcă să se afunde în muncă detașându-se de mediul carceral și conectându-se indirect cu lumea exterioară prin realizarea bunurilor care ulterior vor ajunge afară. Din păcate nu toate penitenciarele oferă programe educaționale pentru a înlesnii reabilitarea și pentru a le valorifica mai mult imaginația, gandirea și alte abilități pe care sunt nevoiți să le țină ascunse.

În penitenciare se vrea ca deținutul să fie cât mai detașat de lumea exterioară pentru a putea reflecta asupra faptelor comise și asupra modului în care își poate repara viața. Li se crează vise despre momentul în care vor ieșii și își vor putea lua o slujbă, intemeia o familie și vor putea să ducă o viața normală. În realitate societatea nu îi doreste integrați și îi privește în continuare cu dispreț sau teamă.

Ei speră că în momentul în care vor trece de porțile închisorii acest vis urât se va termina, vor reușii să depașeasca această etapa nefericită și să își continue viețile din punctul în care le-au lăsat, nerealizând că în acest proces de reintegrare practic au invațat alte legi și un alt mod de viață, fiindu-le aproape imposibil să se reobișnuiască cu viața cotidiană.

După un timp petrecut în penitenciar oamenii cred că au înțeles gravitatea faptei lor și sunt convinși că dacă li s-ar mai oferii o șansă ar prezenta o față îmbunătățită societății, cu toate acestea, din cauza discriminării din afară aceștia sunt nevoiți să recurga din nou la infracțiuni pentru a supraviețuii astfel reușind doar să se întoarca de unde au plecat.

În momentul în care ei își pierd speranța în reabilitarea oferită de sistemul judiciar sau pur și simplu nu mai suportă psihic situația din penitenciar, unii renunță la reabilitare și decid să raspundă cu altă infracțiune crezând ca nu mai au nimic de pierdut, aceasta fiind evadarea.

Majoritatea sunt conștienți că șansele de a evada sunt foarte mici, chiar și într-o închisoare cu o securitate minimă, cu toate acestea își pun toate speranțele în asta și se gândesc la nenumărate moduri de a evada. Unii se rănesc intenționat pentru a putea ajunge la infirmerie, unde în majoritatea cazurilor este cel mai slab păzit punct al închisorii, alții încearcă să își creeze propriile canale de evadare prin conducte principale care duc către exterior sau guri de aerisire, iar cei mai curajoși încearcă chiar să procure haine ale personalului pentru a le fura identitatea în speranța că vor putea ieșii neobservați.

Cea mai tristă parte a defectuosului proces de reabilitare este momentul în care deținutul este eliberat, iar acesta neputând să se reintegreze comite intenționat o infracțiune doar pentru a putea să se reîntoarcă în locul pe care îl consideră acum acasă și în care se simte cu adevărat integrat.

În continuare voi vorbi despre câteva dintre cele mai dure penitenciare din Rusia și SUA.

„Lagărul Delfinul Negru”

„Delfinul Negru este una dintre cele mai dure și cele mai impenetrabile lagăre din Rusia. Acesastă închisoare adapostește aproximativ 700 de deținuți, unde fiecare dintre ei este condamnat să își petreacă restul zilelor în spatele gratiilor. Fiind o închisoare de maximă securitate, deținuții sunt supravegheați video în celule 24 de ore din 24, 7 zile pe saptămână din 7. Chiar și atunci când sunt transportați în diverse puncte ale închisorii, aceștia sunt nevoiți să meargă aplecați cu mâinile la spate și cătusele puse pentru a putea fi mai ușor imobilizați în cazul în care ripostează. Mai mult decât atât, ca masură suplimentară de securitate aceștia sunt legați la ochi în timpul transportului ca în cazul în care are loc un incident ei să nu își poată lua puncte de reper și să le fie greu să se orienteze în spațiu.

Spre deosebire de alte închisori în care deținuții se pot plimba în aer liber, în curte sau beneficiază de diverse activități în afara celulelor, aceștia nu au curte și nici un mijloc de recreere, ei având doar dreptul de a se plimba doi cate doi într-o cuscă timp de 90 de minute din care nu pot vedea nici măcar o rază de soare sau să simtă o adiere a vântului.

Pentru a nu exista riscul ca un deținut să poată evada, ei sunt încarcerați într-o celulă alcătuită din trei cuști una în cealaltă fiind nevoiți să treacă de trei uși de oțel în cazul în care ar dori să scape.

Acest penitenciar adăpostește doar cei mai periculosi infractori din Rusia. Printre aceștia numărându-se chiar și un canibal care după ce a omorât un bărbat cu sânge rece, a decis să îl guste fierbând o bucată din pulpă și nemulțumit fiind de gustul acestuia a încercat să o prăjească. Crezând că totuși nu este suficient, acesta s-a gândit să le ofere și prietenilor din carnea victimei spunându-le că ar fi carne de cangur, iar aceștia au preparat din ea chifteluțe pentru copii. Revenind la procesul de reabilitare, în acest caz izolarea totală nu l-a ajutat pe deținut, șocant fiind detașarea și modul amuzat în care relatează fapta. Este evident că acești oameni nu sunt doar infractori obișnuiți, ci oameni cu probleme mentale grave care ar avea nevoie de tratament într-o instituție specializată, nu de încarcerarea pe viață în cele mai dure penitenciare existente.” (Film: Penitenciar Rusia).