Tratat de Dezinformare

În carte sunt prezentate diverse evenimente care ne prezintă tendinţele dezinformării de-a lungul timpului şi metode de dezinformare în coaliţie cu metode de detecţie a dezinformării.

Dezinformarea presupune trei elemente:

- o manipulare a opiniei publice, altfel ar fi intoxicare;

- mijloace deturnate, altfel ar fi propagandă;

- scopuri politice, interne sau externe, altfel ar fi publici¬tate;

Astfel se determină următoarea definiţie:

Dezinformarea este o manipulare a opiniei publice, în scopuri politice, folosind informaţii tratate cu mijloace de deturnare

Conceperea unei operaţiuni de dezinformare.

Clientul

Cutare companie care fabrică un anumit produs, cutare stat care nutreşte anumite ambiţii, sunt clienţii obişnuiţi ai publicităţii şi ai dezinformării. Uneori, clientul reprezintă şi tema campaniei, de exemplu un candidat la un post ales care poate plăti un organism pentru a se vinde mai bine alegăto¬rilor. La acest nivel, deosebirea dintre publicitate şi dezinfor¬mare devine subtilă şi se referă la scopurile politice.

Clientul este acela care beneficiază de pe urma operaţiu¬nii şi care achita nota de plată. Fie cu banii lui, fie cu banii unui protector mai bogat decât el, fie cu bani furaţi poporului sub formă de cotizaţii sau impozite.

Agentul

În publicitate, clientul se adresează unei agenţii specializate. O dată ce a fost acceptată de către client, agenţia răspunde pentru toată campania de publicitate.

O agenţie de dezinformare foloseşte agenţi, numiţi în ge¬neral agenţi de influenţă.

Studiul de piaţă

Nici un agent publicitar şi nici un dezinformator demni de numele lor nu se lansează în acţiune fără a fi studiat care „pro¬dus" va putea fi acceptat şi cum poate fi făcut să fie acceptat. Publicul este întotdeauna „luat la ochi": un ruj de buze nu se vinde la fel ca un computer, nici măcar aceleiaşi femei de afa¬ceri. Şi; de asemenea, nu se dezinformează intelectualitatea unei ţări Occidentale la fel ca oamenii de pe stradă din Lumea a Treia. Acest studiu de piaţă determină obligatoriu alegerea suportului căruia i se vor ataşa transmiţătorii, ca vagoanele după o locomotivă.

Suporturile

În publicitate, suportul va avea în general un caracter anecdotic şi propriu mai degrabă să frapeze, să surprindă, să seducă, decât să convingă, pentru că publicul nu se lasă cu adevărat tras pe sfoară de tot ceea ce citeşte sau vede: el ştie bine că se doreşte să i se vândă un anumit produs, iar convin¬gerea viitorului cumpărător se va obţine mai mult cu ajutorul interesului şi al repetării „spotului", decât cu al probabilităţii sau chiar al verosimilităţii acestuia. Puţin contează dacă dum¬neavoastră credeţi sau nu că un anume detergent spală într-a¬devăr mai alb: e de ajuns să-l cumpăraţi şi să nu vă dezamă¬gească prea mult. Prin urmare, se va vedea o gospodină anti-margarină luând o anumită margarina specială drept unt de Normandia, sau un băiat pe care toate fetele frumoase încep dintr-o dată să-l sărute pentru că şi-a schimbat pasta de dinţi, în cele două exemple de mai sus, suporturile sunt gospodina şi margarina, fetele şi pasta de dinţi.

În dezinformare, dimpotrivă, publicul trebuie să fie deter¬minat nu numai să înfulece, ci şi să creadă.

Prin urmare, suporturile vor fi fapte mărunte, adevărate sau pretinse ca fiind adevărate.