Tradiții și obiceiuri din Valea Almajului

Valea almajului mai este si numita depresiunea almajului, este situata in sud-vestul romaniei in judetul Caras-Severin. In aceasta depresiune „Valea Almajului” obiceiurile si porturile s-au pastrat de la „cei batrani”, din cele mai vechi timpuri.

Almajenii intaia impresie care tio fac, e ca sunt mai piperniciti, mai oachesi si mai uscaviti decat majoritatea romanilor. In concordanta cu aceste caractere fizice este vioiniciunea lor in gesturi, in grai si judecata. Almajanul e comunicativ si intelijent. O alta trasatura e veselia lui si predilectia pentru gluma si satira. Almajenii au beneficiat inca din secolul al-XVIII lea de o buna administratie, e dreap mai astra  si de un regim scolar neintrerupt. Acesta explica iubirea si ordinea, si gradul relativ mic al analfabetilor la almajeni.

LOCUINTA. Mai de mult, cand padurile erau aproape de sate, casele se faceau din barne si erau acoperite cu trestii si cu fan. Acum sunt asezate perpendicular pe strada toate foarte asemanatoare, apropiate una de alta, incat abia este loc pentru o curte minuscula intre ele. Astazi casele se fac din caramizi si sunt acoperite cu tigla. Nu mai sunt asezate perpendicular pe strada, ci de-a lungul strazii, avand cate o poarta monumentala, boltita, drapt intrare in obor (curte). Satele almajene capata tot mai mult aspectul satelor svabesti din banat, semanand la orase. In privinta aceasta Bozoviciul e cel mai inaintat.

Interiorul caselor este cel obisnuit la casele din banat. Din tinda se intra in drapta si stanga in cele doua incaperi ale casei, sobe; intr-una se sta, iar in cealalta, care e mai dichisita, se intra doar la zile mari. Inauntru produc o buna impresie covoarele colorate si sirul de perne de pe paturi.

PORTUL. Hainele (toalili) cum se zice in almaj sunt facute aproape exclusiv in casa, totusi in imbracaminte, atat de obisnuit in banat, se raspandeste si in aceasta regiune saraca.in zilele de lucru portul este urmatorul:

• FEMEIA are o chimeisa (camasa) lunga pana la pulpe. Peste ea este incinsa cu brajiri si cu brau. De le brau in jos poarta peste camasa un sort de stamba numit „cotrenta”, cumparat din targ; acesta era mai de mult  si este si azi cateodata  de lana, tesut in casa. La spate au un al doilea sort foarte scurt, lucrat in casa, numit apriag, de lana cu ciucuri colorati, lungi pana la pulpe, cunoscut astazi in toata tara ca fiind o parte esentiala a portului banatean. In loc de opreg se poarta si „targa”, un sort lung tesut de almajeni in diferite culori. In picioare nu mai au ca mai demult „obiele”, ci poarta mai cu seama strimfi „ciorapi”, impletiti de altfel de ele, peste care incalta opincile.

Camasa are la incheietura mainii o „bratara (manusa) cu sipca (dantele)”. In cap au o „carpa” cumparata din targ, iarna iau un „pieptar” de piele infundata sau un „caput” (palton de lana impletit).

• BARBATII poarta „chimiesa” destul de lunga, si iarna si vara, „ismieni” de panza. Iarna sa nu le fie prea frig, imbraca doua perechi de izmieni. Mai de mult purtau iarna nadraji cu soric, dar de catva timp i-au parasit, gasind ca e mai frumos in izmene. Piptarul de piele e inlocuit vara cu laibar de lana, tesut astfel de almajeni. Pe deasupra poarta iarna „caput” de lana tesut in camasa. In cap au fireste palariede pasla, iar iarna, „caciula”. Tot mai mult se poarta iarna peste camasa cate un „caput de lana” numit si „sfetar” impletit de femei.

Duminica si in zilele de sarbatoare femeile se imbraca aproape numai in matase. Peste camasa au „bluza, poale, targa, cotrinta,carpa,strimfi de matase.Se incalta in „papusi”(pantofi) galbene din pielea cea mai fina. Si barbatii au „casiula” (astrahan), iar pe pulpe au jambiere de piele sau de matase.

Viata religioasa de stare culturala. Almajenii, ca fratii banateni in genere, nu prea sunt bisericosi. Femeile, fireste, sunt mai credinciosi.e adevarat ca crestinismul lor, e impestritat cu atatea elemente paganesti si eretice. De catva timp, se arata si la dansii nevoia unei vieti religioase mai adanci. Si-au facut si aici aparitia sectele si oastea domnului. Aceasta invoire a vietii religioase intra adeseori in comflict cu superstitiile si practicile magice care au dainuit nestingherite de nimeni pana acum in almaj.

Nasterea ,casatoria si moartea ,au fost dintotdeauna private cu un interes deosebit, intrucat ele marcheaza cele mai importante momente din viata omului. Timpul si generatiile trecute si-au lasatamprenta asupra acestor momente, statornicind obiceiuri specifice care s-au transmis posteritatii.

Educatia primita in ultimii cincizeci de ani, depopularea satelor, patrunderea mijloacelor moderne de informare au facut ca o parte din aceate obiceiuri sa se piarda in timp. Putinele care s-au mai pastrat si-au pierdut incetul cu incetul din semnificatia si din frumusetea lor spirituala. E de intrebat: “Oare datinile si obiceiurile noastre nu sunt si ele elemente de baza ale pastrarii identitatii?”,”oare nu ne-am indepartat prea mult de radacini sin u ne vom pierde in lume?” Deocamdata, las fara raspuns aceste intrebari , dedicand prezentele insemnari primului dintre marile momente din viata omului: