Terapia centrată pe client

Cu respect ,incredere si autenticitate,terapia centrata pe persoana este o abordare psihoterapeutica optimista a omului creditat ca fiind capabil sa ajunga si sa ramana la cel mai inalt nivel al conditiei sale.Orientarea psihoterapeutica centrata pe persoana a fost fundamentata de Carl Ransom Rogers(1902-1987)sub numele de terapie non-directiva,denumita apoi sub numele de terapie centrata pe client,iar in prezent recunoscuta drept psihoterapie centrata pe persoana.Aceasta abordare psihoterapeutica este una de tip umanist avand ca principiu optimismul cu privire la natura sa umana.

Psihoterapeutul devine un simplu insotitor al clientului sau,client care se va simti bine sa-si exploreze gandurile ,sentimentele reale,acceptandu-le indiferent de contradictiile lor si integrandu-le asa cum sustine psihoterapeutul Georgeta Niculescu in propriul “self”.

Carl Rogers a pus la baza psihoterapiei sale principiul conform caruia, orice organism viu are tendinta innascuta de a-si dezvolta capacitatea si structurile naturale la un nivel optim atunci cand este plasat in conditiile de mediu potrivite, capacitate cunoscuta sub numele de tendinta de actualizare.

Nu exista retete ,fiecare individ este o valoare particulara si este asistat intr-un mod specific lui si nevoilor sale.Georgeta Niculescu aminteste faptul ca terapeutul nu urmareste in procesul terapeutic sa-l schimbe pe client,ci sa il asiste intr-un mod suportiv ,find tot timpul empatic,pozitiv si acceptandu-l neconditionat pe cel din fata sa pana acolo unde clientul doreste sa ajunga.In cabinetul de psihoterapie centrata pe persoana aste o atmosfera calda ,de intelegere,prin care clientul ajunge sa se simta acceptat,inteles si valorizat ca persoana.El se va simti liber,chiar pentru prima data in viata,in unele cazuri si mai ales capabil sa-si exploreze gandurile,sentimentele reale,acceptand si parti mai putin bune ca furia,ura,drept parti ale propriului”self”.Aceasta sinceritate ii va vindeca blocajele si traumele,deschizandu-l catre sine ,cel care este si cel care poate sa devina.

Terapeutul trebuie sa cunoasca si sa aplice corect tehnica formularii temei ,asfel incat clientul sa simta nevoia sa se deschida in fata terapeutului.In cadrul interviului non-directiv exista mai multe tipuri de interventii pe care terapeutul trebuie sa le stabileasca in mod obligatoriu:reiterarea sau refluxul simplu,reformularea sentimentului,sustinerea empatica,interventia de sinteza.

Exista 3 mari tipuri de psihoterapie in functie de numarul de persoane care apeleaza la acest tip de ajutor:

-individuala

-de grup

-de cuplu sau familie,insa toate aceste tipuri urmaresc cam aceleasi obiective:

-stimularea autocunoasterii ,a starii psihice;

-ajutarea persoanelor sa depeseasca criza sau situatia de risc in care se afla;

-eliminerea sau diminuarea simtomatologiei pe care persoana o simte;

-adaptarea mai buna a persoanelor la mediul lor;

-cresterea fortei eului ,capacitatilor si abilitatilor personale;

-imbunatatirea relatiilor cu cei din jur.