Teorii Clasice ale Organizării și Conducerii

Teoriile clasice ale organizarii si conducerii sunt acele teorii, orientari sau sisteme conceptuale dezvoltate la sfârsitul secolului XIX si care au inspirat si calauzit teoriile si cercetarile moderne, având un impact profund asupra gândirii sociologice contemporane.

Managementul stiintific clasic

Managementul stiintific reprezinta stilul sistematic al organizarii si conducerii în care accentul principal este pus pe analizarea si rationalizarea organizatiilor complexe.

Unul dintre cei mai straluciti reprezentanti a fost Fr. W. Taylor (1856-1917).El este considerat parintele managementului stiintific. A fost preocupat cu consecventa de gasirea unor modalitati stiintifice de crestere a productivitatii muncii.

În 1911, el elaboreaza Principiile managementului stiintific în care porneste de la ideea ca întreprinderile din SUA si întreaga lume civilizata se confrunta cu o problema majora :limitarea deliberata de catre muncitori a productivitatii muncii.

Concluzia la care ajunge Taylor este ca exista doua cauze principale care determina acest comportament:

1. teama de somaj

2. teama ca o crestere a productivitatii ar duce la marirea sarcinii de munca fara ca aceasta sa fie urmata de cresterea corespunzatoare a salariilor.

Taylor îsi propune sa combata aceasta mentalitate prin transformarea managementului clasic într-o stiinta. În conceptia sa, managementul stiintific reprezinta o revolutie mentala, o mare schimbare spirituala care trebui înfaptuita în rândul celor care lucreaza în conditiile noului tip de management. Deci, scopul managementului stiintific era ce l de depasire a inertiei si ineficientei create de vechiul tip de management.

Pentru a ilustra caile prin care trebuie dezvoltat si aplicat noul management, Taylor defineste 4 tipuri fundamentale ale managementului stiintific:

1. dezvoltarea stiintei:

În conceptia lui Taylor, selectarea si sistematizarea tuturor cunostintelor existente cu privire la diferite tipuri de activitati poate fi numita cu adevarat stiinta, iar instrumentele cu care se ajunge la aceasta stiinta sunt: - studiul miscarii, - studiul timpului, - studiul cele mai bune modalitati de a realiza o activitate.

Prin urmare, Taylor considera ca nici o sarcina de munca, oricât de simpla ar fi ea , nu trebuie realizata intuitiv. Pentru aceasta exista miscari precise, un timp optim si o modalitate optima de a o face.

2. selectia stiintifica si dezvoltarea progresiva a muncitorilor

Pentru ca muncitorii sa ajunga la performante înalte si sa fie bine platiti, este necesara o selectie stiintifica a lor pentru ca ei sa dispuna de acele calitati fizice si intelectuale cerute de fiecare tip de activitate. Dupa selectie este necesara instruirea sistematica a muncitorilor.

3. apropierea dintre stiinta si muncitorul selectat stiintific si instruit

Cel mai important mijloc în acest sens este de a oferi mai multe stimulente celor care se alatura managementului stiintific si un tratament mai convenabil, mai multa consideratie pentru dorintele lor, posibilitatea de a-si exprima aceste dorinte si eficienta.