Tendințe ale conflictului

1. Tratativele din perioada 1915-1916 purtate de Marea Britanie prin intermediul lui Mac Mahon cu liderul popoarelor arabe (Husein, seriful Mecai), reprezinta primul pas al interventiei si mai ales al recunoasterii pozitiei Angliei ca centru de putere in Orientul Apropiat. Prin ceea ce e cunoscut sub numele de ,,Corespondenta dintre Mac Mahon si Hussein", se propunea ca in cazul in care arabii vor ramane neutrii (cu atat mai mult daca vor sprijini eforturile militare britanice impotriva turcilor), Marea Britanie sa recunoasca independenta tuturor tarilor arabe (subcapitolul 2 din capitolul I).

2. Prin semnarea Acordul Sykes-Picot cu Franta din 1916, Marea Britanie isi exprima disponibilitatea de a ,,a recunoaste si apara" statele sau confederatia de state arebe. Totodata, impartea Orientul Mijlociu cu Franta, in zone de influenta, respectic zone de control. Este una dintre cele mai mari ingerinte ale puterilor europene in Orientul Mijlociu din timpul sec. XX (subcapitolul 3 din capitolul I).

3. Prin publicarea Declaratiei Balfour din 1917, Marea Britanie isi exprima disponibilitatea (intentionalitatea chiar) de a depune toate diligentele pentru sprijinirea infiintarii unei ,,vetre evreiesti" in Palestina. Formarea unei ,,camin evreiesc" a devenit astfel de intres atat pentru evrei, cat si pentru britanici intrucat facea astfel necesara prezenta militara si administrativa engleza pentru a ,,veghea" la buna convietuire a evreilor si arabilor pe acelasi pamant (subcapitolul 4 din capitolul I).

4. Deciziile Tratatelor de Pace de la Paris, Londra si San Remo de dupa incheierea Primului Razboi Mondial sunt alte instrumente care au stat la baza reasezarii regiunii.

5. De asemenea, Societatea Natiunilor (1920), precursoarea Organizatiei Natiunilor Unite, care consacra, in articolul 22 din Pact, proiectul mandatelor sub controlul Societatii Natiunilor. Ca o consecinta a acestei decizii, Marea Britanie dobandeste din anul 1922 statutul de putere mandatara asupra Palestinei si Irakului, sub conditia aplicarii Declaratiei Balfour, iar Frantei i-a revenit mandatul asupra Siriei si Libanului. Marea Britanie si-a exercitat prerogativele asupra comunitatilor din Palestina pana in anul 1948, deci timp de aproape cinci decenii, perioada in care si-a pus amprenta asupra institutiilor politice, administrative, sociale si economice ale comunitatilor (subcapitolul 1.2 din capitolul I).