Tehnica Observației

AS cauta sa cerceteze profunzimile vietii socioumane cotidiene pentru a descoperi acolo problemele sociale ale indivizilor si comunitatilor, cauze ale acestor probleme, factori si actori care ar putea contribui la rezolvarea lor.

Între tehnicile pe care le utilizeaza, observatia ocupa un loc aparte.

E. Durkheim cerea " sa tratam faptele sociale ca lucruri", adica sa le observam ca si cum ar fi lucruri, obiecte, sa evitam interpunerea subiectivitatii noastre între ele si ideile despre ele. "Noi nu spunem ca faptele sociale sunt lucruri materiale, ci ca ar fi ca si lucrurile materiale […] Ce este, de fapt, un lucru ? Lucrul se opune ideii […] A trata faptele sociale ca lucruri înseamna a le clasifica în cutare sau cutare categorie a realului, înseamna a observa vis-à-vis de ele si o anumita atitudine mentala" (Regulile metodei sociologice, 1968, p. XII). “Ignoranta metodica” cere ca “patrunzând în lumea sociala, sa avem constiinta ca patrundem în necunoscut […] pregatiti sa facem descoperiri care ne vor surprinde si deconcerta”. Deoarece familiaritatea cu universul social constituie pentru cunoasterea realizata prin disciplinele socioumane un obstacol epistemologic, cercetatorul trebuie sa-si impuna o «polemica neîncetata cu evidentele arbitrare ce dau iluzia cunoasterii imediate » (P. Bourdieu, J. C. Passeron, J. Chamboredon, Le métier de sociologue, 1968, p. 35). P. Lazarsfeld a dat un exemplu în aceasta privinta, pe baza rezultatelor anchetei facute asupra soldatilor americani în al doilea razboi mondial. Se plecase atunci de la un numar de propozitii luate ca evidente de netagaduit:

- în timpul serviciului militar cei de la tara au un moral mai bun decât cei de la oras;

- cei cu un nivel de instructie mai ridicat prezinta mai multe simptome nevrotice decât cei cu un nivel mai coborât de educatie ;

- soldatii care provin din sudul SUA suporta mai bine caldura excesiva decât cei din nordul SUA etc. - (normal, fiindca ei sunt mai obisnuiti cu viata dura, grea) ;

- (nimic uimitor, fiindca intelectualii sunt mai sensibili fata de traumele provocate de razboi ) ;

- (logic, deoarece sunt mai obisnuiti cu caldura decât cei din nord) etc.

Numai ca rezultatele cercetarii au aratat ca soldatii de la oras aveau un moral mai bun, soldatii mai putin instruiti erau mai nevrozati, soldatii din sud nu se adaptau mai bine la caldura decât cei din nord…

Asadar, trebuie sa ne ferim de:

- pericolul pseudo-evidentelor,

- de prejudecati,

- de stereotipii,

- de ceea ce "toata lumea vede ca …",

- de afirmatii de genul "toti putem observa ca…",

- de datele propriei noastre experiente observationale (când studiem familia, de exemplu, facem abstractie de experienta noastra familiala);

- de etnocentrism (tendinta de a vedea, percepe, reprezenta si aprecia oamenii din alte grupuri, relatiile, actele lor, de pe pozitia propriului grup, cu valorile, normele, regulile sale).

Observatiile noastre hranesc analiza sistematica, teoretica, iar teoriile (bine cunoscute si pricepute) orienteaza si încadreaza observatiile. "Chiar daca, pe de o parte, orice teorie trebuie în mod necesar sa se bazeze pe observatii, este la fel de adevarat, pe de alta parte ca, pentru a face observatii, spiritul are nevoie de o teorie oarecare" (A. Comte, Cours de philosophie positive, 1926, p.14).

Daca cercetatorul nu se plaseaza nici într-o teorie exista riscul de a cadea în empirism (adica sa se observe la întâmplare, cât mai mult, considerând ca "totul este important" etc., fapt care va îngreuna foarte mult prelucrarea datelor, informatiilor culese); daca se plaseaza pe pozitiile unei teorii, exista riscul ca aceasta sa devina un adevarat filtru, « sita » prin care va "cerne" realitatea pe care o observa. Este important ca AS sa cunoasca foarte bine diferite teorii, dar sa nu se lase prada lor; sa penduleze continuu între empiric si teoretic.

Atunci când face observatii, AS adopta un comportament activ, nu pasiv. Un aspect al realitatii socioumane, un eveniment, un fapt devine social si prin interventia asistentului social cercetator. "Nu exista idei fara fapte, nu exista fapte fara idei", spunea F. Simiand.

În imensa complexitate, în plenitudinea proteiforma a socioumanului, AS este obligat sa faca alegeri, sa selectioneze "parti de realitate", sa "decupeze" din ea.