Surse de influențare a agresivității

Conform definiţiei din dicţionar, agresivitatea este un comportament destructiv şi violent orientat spre persoane, obicte sau spre sine. Comportamentul agresiv a fost studiat îndelung de multe persoane, care au încercat să găsească cauzele şi chiar să prevină diferitele stări care cauzează aceste stări de agresivitate.

Din nefericire, sunt extrem de multe asemenea cauze care creeaza mari probleme sociale, pentru a caror rezolvare este nevoie de uriase investitii materiale si eforturi socio-profesionale.Aceste cauze vare produc agresivitatea sunt:

a. surse ce tin mai mult de individ, de conduita si de reactivitatea lui comportamentala;

b. surse ale agresivitatii în cadrul familiei;

c. surse ce tin de mijloacele de comunicare în masa.

In prima categorie includem:

- frustrarea, ce se mentine ca una din cele mai frecvente surse de influentare a agresivitatii;

- atacul sau provocarea directa, fizica sau verbala, ce atrage, de cele mai multe ori, raspunsul agresiv al celui vizat; si nu de putine ori, sirul razbunarilor devine practic nesfirsit (acte teroriste, razbunari tip vendeta, care fac multe victime din persoane nevinovate);

- durerea fizica si morala poate duce la cresterea agresivitatii; in urma unor cercetari efectuate, L. Berkowitz a ajuns la concluzia ca stimularea aversiva poate determina intr-o masura mult mai mare decit frustrarea agresivitatea ostila;

- caldura: foarte multe cercetari au constatat o legatura directa între temperaturile înalte si manifestarea agresivitatii; de exemplu, studiul diferitelor tulburari sociale din SUA a conchis asupra faptului ca, la o temperatura mai mare de 100º F, probabilitatea de a aparea tulburari sociale (razmerite) se apropie de 45%

- aglomeratia, în mijloacele de transport, în dormitorul unui camin de colegiu, în casa de locuit etc., apare în calitate de agent stresor si poate creste agresivitatea;

- alcoolul si drogurile; nu numai în rindul specialistilor, ci si în rindul nespecialistilor este recunoscut demult faptul ca alcoolul, consumat mai ales în cantitati mari, se constituie într-un important factor de risc în comiterea unor acte antisociale bazate pe violenta. Nu de putine ori, infractorii ce au comis abominabile acte de violenta, încearca sa se apere în fata organelor juridice prin faptul ca au fost .sub influenta alcoolului.; consumat în cantitati mari, alcoolul reduce mult luciditatea si realismul perceptiv, contribuind la accentuarea agresivitatii, atit prin potentarea ei directa, cit si prin neluarea în considerare a caracteristicilor agresorului si a neplacerilor provocate propriei persoane si celor apropiati (P. Ilut, 1994). Drogurile pot, de asemenea, sa afecteze comportamentul agresiv, însa, în ce masura se poate realiza acest lucru depinde de mai multi factori, cum ar fi: tipul drogului (cocaina, marijuana etc.), dimensiunea dozei si daca subiectul este sau nu realmente amenintat si pus în pericol;

- materialul sexy si pornografic, care este accesibil oricarei categorii de virsta, fie în forma imaginii (poze din reviste, dar, mai ales, filmul, caseta video), fie în forma scrisa (reviste, carti). Printre multe alte aspecte, cercetatorii si-au pus problema daca asemenea surse pot sau nu sa provoace agresivitatea. Raspunsurile sunt diferite, în functie de rezultatele cercetarilor efectuate. Pornind de la teoria etichetarii a lui Schachter, Dolf Zillmann (1971, 1978) a formulat teoria transferului excitatiei. Conform acestei teorii, ceea ce este important, nu este sursa reala a provocarii, ci perceptiile pe care le are individul privitor la aceasta provocare. Pentru a verifica efectele provocarii sexuale asupra agresivitatii, Zillmann a oferit spre vizionare la trei grupe de subiecti un film provocator sexual (pentru primul grup), un film despre box foarte violent (al doilea grup) si un film documentar (interesant si neprovocator). Toti subiectii, dupa vizionare, au fost suparati de un coleg, pus anume sa faca acest lucru. in final, subiectilor li s-a permis sa actioneze ca profesori si sa pedepseasca prin soc persoana care i-a suparat. S-a constatat ca subiectii ce au vizionat filmul provocator sexual au fost cei mai agresivi, iar cei din grupul 3 (care au vizionat filmul documentar) au fost cel mai putin agresivi. Pe de alta parte, alt grup de cercetatori au demonstrat ca sexualitatea si agresivitatea sunt intrinsec incompatibile. Trairile emotionale ca efect al provocarii sexuale inhiba tendintele agresive. Pentru a depasi aceste opinii contradictorii, Zillmann, împreuna cu colaboratorii sai, propune în 1981 modelul excitatie-valenta privind efectele pornografiei asupra agresivitatii, care este o continuare a cercetarilor efectuate de Donnerstein si Evans. Prin intermediul cercetarilor, s-a scos în evidenta faptul ca filmele erotice placute pot servi la reducerea comportamentului agresiv, în timp ce filmele erotice neplacute (bestialitate, sadomasochism) pot duce la cresterea agresivitatii. Pornografia violenta, cum ar fi cazul filmelor ce combina scenele erotice cu actele de violenta, produce efecte clare de ordin fiziologic si cognitiv. in opinia unor autori ar exista chiar o legatura direct cauzala între expunerea la scene erotice de mare agresivitate si violenta îndreptata împotriva femeilor. Din a doua categorie, cele mai grave forme de manifestare a agresivitatii în cadrul familiei sunt bataia si incestul, cu consecinte extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si maturizare psihocomportamentala a copilului. in ceea ce priveste bataia, cei mai ardenti .teoreticieni. sustin ca aceasta metoda are o dubla valoare: - retroactiva: durere fizica si morala resimtita pentru o conduita gresita si - proactiva, adica inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. Ce mijloace sunt mai eficiente, cit timp trebuie sa dureze, cit de mare trebuie sa fie durerea pricinuita, care este cel mai bun context de aplicare etc., sunt doar unele din întrebarile la care nu s-a formulat înca un raspuns unanim acceptat de catre .specialisti..