Stilul de Conducere - Factor Determinant în Coeziunea Grupului Militar

In contextul vietii militare moderne, pline de dinamism, cand ne confruntam cu un flux de solicitari din ce in ce mai diversificate si sporite, se face imperios necesara calibrarea sarcinilor, obiectivelor la potentialul uman. Avand in vedere ca acest potential se poate obiectiva in activitatea individului, sunt necesare anumite conditii pentru ca acesta sa se poata manifesta optim. Stiut fiind faptul ca in organizatia militara indivizii functioneaza in grupuri, pentru buna functionarea a acestora este necesara armonizarea indivizilor intr-un spirit unitar, astfel incat, fiecare individ, prin sentimentul apartenentei la grup, sa-si puna in valoare toate resursele de care dispune. In modelarea acestor grupuri spre unitate si solidaritate intervine nemijlocit prezenta liderului care, prin paleta sa comportamentala, armonizeaza sau dezorganizeaza viata colectivului.

Cercetarea elaborata in scop constatativ-ameliorativ radiografiaza anumite stiluri de conducere si impactul acestora in coeziuea de grup, lucrarea dorind sa vina in sprijinul comandantilor in vederea reducerii disfunctionalitatilor constatate, prin adoptarea unor masuri menite sa optimizeze actul de conducere.

Stilul de conducere este un „complex comportamental, profil caracteristic activitatii unei persoane aflate intr-o pozitie de conducere a unui grup, organizatii, colectivitati“ , fiind in mod inevitabil legat de personalitatea comandantului.

Literatura de specialitate face referire la mai multe tipuri de stiluri de conducere, clasificate in functie de mai multe criterii, dupa cum urmeaza:

- dupa modul de luare a deciziilor:

- stilul autoritar caracterizat prin centralizarea autoritatii, subordonatii fiind vazuti doar ca executanti, apreciati ca lipsiti de creativitate, trebuind in permanenta sa fie indrumati, controlati, constransi;

- stilul democratic caracterizat printr-o mare incredere a sefului in capacitatile si buna credinta a subordonatilor si colectivului, prin recunoasterea valorii lor, prin motivarea si antrenarea acestora in luarea deciziilor;

- stilul permisiv, liber este cel in care conducatorul participa in mica masura la organizarea si desfasurarea activitatii; rezultatele sunt dezordinea si anarhia.

- in functie de valorile care orienteaza activitatea cadrelor de conducere:

- stilul caracterizat prin interes mare pentru productie si interes slab pentru problemele umane, in care managerii sunt autoritari, preocupati doar de realizarea sarcinilor iar subordonatii sunt considerati simple instrumente de productie;

- stilul caracterizat prin interes mare pentru problemele umane si interes scazut pentru problemele productiei: comandantul cauta sa satisfaca personalul, riscand sa impiedice realizarea eficienta a obiectivelor de productie;

- stilul caracterizat prin interes slab atat fata de problemele productiei, cat si fata de personal: acest comandant se izoleaza de superiori si subordonati, nu se implica in luarea deciziei, lasa personalul sa se ocupe singur de rezolvarea problemelor;

- stilul caracterizat prin interes mediu fata de personal si fata de problemele productiei: acest comandant foloseste persuasiunea, tine seama de sugestiile subordonatilor, acorda atentie atat organizarii formale, cat si celei informale;

- stilul caracterizat prin interes mare atat pentru problemele umane, cat si pentru problemele productiei: acest stil favorizeaza participarea subordonatilor la realizarea productiei si la luarea deciziei; incurajeaza activitatea colectiva; acorda importanta mare problemelor psihosociale ale unitatii; ia decizii bune pe baza unei largi consultatii.