Sociologie politică - partidele politice

Definiţia partidelor politice

Partidele politice apar în secolul XVIII-XIX în interiorul Parlamentului si sunt forme de organizare contestate in nunele unităţii politice. Procesul apariţiei lor trebuie privit în relaţie cu apariţia şi dezvoltarea parlamentarismului, deci cu ideea de reprezentare în viaţa politică.

Scopul partidelor politice este cucerirea puterii politice şi de aici deriva două definiţii:

1. Definiţia în sens larg stipulează că partidele politice sunt acele asociaţii care participă

la lupta pentru putere.

2. Definiţia în sens restrâns consemnează că partidele politice sunt organizaţii care

vizează prin lupta parlamentară cucerirea şi influenţarea puterii şi care sunt legate de regimul democratic al puterii.

Definiţia partidelor politice diferă în funcţie de criteriul ales, doctrina şi scopul. În 1815 Benjamin Constant defineşte partidele politice ca reuniuni de oameni care profesează aceeaşi doctrină. Hans Kelsen definea partidele politice ca formaţiuni ce grupează indivizi cu aceleaşi orientări politice. În secolul XX se propune o schimbare a definiţiei după scopul partidelor politice care ar trebui sa fie cucerirea sau influenţarea puterii. George Bourdeaux susţinea că partidele politice sunt un grup de indivizi care profesând aceleaşi opinii, pot face eforturi de a impune un punct de vedere care să atragă un număr cât mai mare de indivizi şi caută să cucerească puterea, sau cel puţin să o influenţeze.

Noţiunea de partid are o vechime milenară, ea derivă din latinescul pars-partis care desemnează o grupare de oameni constituită în mod voluntar, animaţi de aceleaşi idei, concepţii, interese, scopuri care acţionează în comun în vederea realizării acestora. Problema definirii partidelor politice a constituit şi constituie şi astăzi un subiect de dispută atât în politologie cât şi in sociologia politică.

Max weber consideră partidul politic “o asociaţie de oameni liberi, voluntary constituită, necesară societăţii, cu un anumit program, cu obiective ideale sau materiale’’. Weber pune accentul pe aspectul instituţional, organizatoric şi pe program.

O altă definiţie cuprinzătoare o dă Sigmund Neumann: “Partidul politic este organizaţia închegată a forţelor politicii active ale societăţii, preocupate de controlul asupra puterii guvernamentale el reprezintă acea verigă care leagă forţele sociale şi ideologiile de instituţiile guvernamentale oficiale şi le angajează în activitatea politică într-un cadru mai larg al comunităţii politice.

Categorii de partide politice

În funcţie de criteriul apartenenţei şi orientării membrilor ce le compun, partidele politice pot fi:

• Partide confesionale care au drept criteriu de organizare credinţele confesionale.

sunt menţionate partidele confesionale făcute de catoloci.

• Partidele regionale sunt expresia unui egoism local rău înţeles, reprezentând

interesele locale ale diferitelor regiuni.

• Partidele naţionale au apărut în secolul XIX, odată cu confirmarea principiului

naţionalităţilor.

• Partidele de clasă reprezintă interesele unei clae sociale unde sunt nominalizate

partidele socialiste.

• Partidele entice.

Trăsăturile partidelor politice

Partidele politice se deosebesc atât de organismele şi instituţiile statale, cât şi de cele extrastatale printr-o serie de trăsături distincte:

• Partidele politice se constituie şi acţionează pe baza voluntarismului, a liberului consimţămant al membrilor săi.

• Obiectivul fundamental al activităţii oricărui partid politic îl constituie problema puterii, sub toate ipostazele sale, ale deţinerii şi exercitării ei, a controlului sau a influenţei ei sau a cuceririi. De aceea într-un stat democratic lupta pentru putere este o luptă între partide, între doctrinele şi problema politicii promovate de acestea.

• Orice partid politic dispune de o anumită structură organizatorică, cu organe proprii de conducere locale şi centrale. În cadrul organizării si activităţii partidelor politice, un rol important îl au statutele, codurile si regulamentele lor.

• Partidele politice îşi desfăşoară activitatea în baza unui proiect politic, care se fundamentează pe o anumită doctrină.

• Partidele politice sunt caracterizate printr-o mare diversitate de fundamente doctrinar-politice cum ar fi liberalismul, neoliberalismul, conservatorismul, nonconservatorismul, social-democrat, democrat-creştin. Acestea reflectă diversitatea intereselor grupului social pe care îl reprezintă şi existenţa unei diversităţi de opinii, idei şi soluţii.

• În ceea ce priveşte denumirea partidelor politice, acestea apar sub o diversitate de nume, care nu exprima exact şi întotdeauna poziţia partidului sau grupului social ce-l reprezintă. Denumirea exprimă fundamentul lor doctrinar-ideologic şi compoziţia lor socială.

• Partidele politice sunt sisteme deschise, în ele pot intra şi ieşi membrii. În interiorul lor pot lua naştere grupuri care pot dinamiza si conserva activitatea partidului, îi pot impune o nouă orientare politică.