Sociologie

Evenimentele dramatice care se consuma in mediul militar pun in discutie doua chestiuni: cauza comportamentelor omucidare si prevenirea lor. De multe ori, discutiile se consuma sub impresia dramei si dureaza cat impresia. Si asta din cauza ca sunt organizate de moderatori media vag informati, preocupati de mediatizare, mai putin de elucidarea problemei. Persoanele implicate mediatic - nespecialisti sau specialisti fara competenta in probleme militare, inalti oficiali militari facuti implicit responsabili de drama consumata, ca atare in defensiva, competenti in probleme militare, nu psihice, politicieni preocupati de imaginea lor, oameni de pe strada - exprima asteptari fata de diferitele expertize cu increderea naiva ca acestea ar putea elimina dramele in cauza sau reclama schimbari in mediul si activitatea militara. Discutiile in afara mediului militar se opresc la acest nivel, la care si mor, desi pot avea efecte greu de evaluat la nivelul dispozitiei publicului si al moralului militarilor, in plan politic, de imagine, pot precipita masuri imediate, cosmetice, improprii. Exprimarile persoanelor cu competente academice, cum ar fi cele de psiholog si psihiatru, eventual un inalt statut academic, dar fara tangenta cu mediul si activitatea militara sunt hazardate stiintific si manipulatorii. Asemenea opinii sunt nerelevante, daca sunt prea generale, si nepermise, daca detaliaza fara a fi existat demersul riguros care sa le fundamenteze si sa le indreptateasca.

Efecte ale mediatizarii faptelor dramatice

Dificultatile metodologice de investigare si prognoza cresc daca referinta este la un subiect mort, care nu poate fi examinat psihic. ,,Autopsia psihica" este un demers de mare tehnicitate cu rezultat parelnic. Experienta psihologica cu militari cu tentativa de suicid, preocupare suicidara sau omucidara, sau care au agresat cu arme de foc pe altii, dar si cu dezertori cu tulburari psihice idiopatice, imediat dupa consumarea faptelor, surprinde conditia psihica a acestor subiecti. Rationamentele de circumstanta sunt clisee conventionale simpliste si pro domo. Dupa cum este stiut, functionarea psihica este probabilista, realizata prin dinamica starilor, din cauze neliniare si neunivoce. Astfel o stare nu deriva in mod necesar din alta, intre ele intervenind variabile necontrolabile. In consecinta, teoriile despre anume serii comportamentale sunt, ca si prognozele, relative. Comportamentele extreme sunt totdeauna partial irationale, ca atare greu de prevazut. Nu poate fi pusa in evidenta o ecuatie a suicidului sau a crimei. Putem vorbi de asocieri de variabile care constituie risc suicidar sau criminal, fara ca ele sa constituie cauza univoca a acestora. Relativizarile survin din diversitatea indivizilor. In conditii identice indivizii se comporta diferit. Fiecare caz devine unul in sine, posibil de abordat doar clinic. De observat ar fi ca abordarea calitativa beneficiaza minimal de aportul investigatiilor cantitative sau standardizate.

Formule de expertiza

Expertiza medico-militara exclude bolnavii cu risc, identificati clinic ca atare sau atestati ca bolnavi. Psihiatrul poate cere examen psihologic paraclinic. In baza constatarii si a unui barem, verdictul de inaptitudine ii apartine. Toate grupele de afectiuni psihiatrice, neurologice si defectuale produc criminalitate. Nivelul criminalitatii asociate categoriilor de mai sus este de circa 3% din totalul bolnavilor cu risc, barbati si femei. In populatia generala incidenta criminalitatii este de 3-4% (Faust, 1994).

Examinarile psihologice aptitudinale au valoare psihoprofilactica secundara, prin aceea ca persoanele indicate pentru anumite sarcini militare sunt mai putin afectate de exercitiul in sarcina sau sunt afectate prognozabil. Discriminarea aptitudinala reduce variabilitatea personalului, in consecinta cresc posibilitatea controlului si rigoarea prognozelor.

Expertiza aptitudinala militara, pe baza evaluarii militarilor angajati experimental in modele de sarcina militara - in unele armate singura uzitata - care implica tehnici de evaluare militara, are doar valoare psihoprofilactica implicita. Expertiza aptitudinala cere definirea pozitiva a aptitudinii si operationalizarea ei, fundamentata empiric. In conditiile unui serviciu de psihologie militara institutionalizat poate exista o gestiune a dinamicii psihice a personalului in sarcina. Este formula cu cel mai mare randament in prevenirea riscului de suicid, dezertare si crima. Acest fapt presupune contact permanent personalizat al psihologului cu militarii, in special in locurile si in momentele critice din activitatea si viata lor.

Ceea ce se cere explicit asumat si riguros analizat este faptul ca lupta armata uzeaza instrumentul de violenta, care este mijloc al eficientei militare. In consecinta, aptitudinea militara cere abilitati si capacitati pentru exercitiu violent, asociate unei capacitati inalte de control de sine in exersarea violentei si expunerea la violenta. Persoanele fara asemenea resurse nu-si au locul in armata. Care sunt notele personale care promit eficienta in lupta si in ce fel pot fi organizate pentru a rezulta eficienta crescuta? Intrebarea este presanta in momentul in care se trece de la armata de masa, prin recrutare, la armata profesionista. O armata profesionista nu-si poate permite incadrari la intamplare sau vag adecvate. Se spera, fara temei cunoscut, ca intr-o armata profesionista nu vor exista decompensari psihice majore care sa produca omucid intragrupal. O imaginare psihologica atenta reduce mult acest optimism.

Recrutarea non-intamplatoare a personalului militar profesionist, in functie de o tehnologie de producere a unei anumite eficiente, in vederea unei implicari imediate in operatii militare efective, pune probleme noi, pentru care ofiterii si corpul expert psihologic nu sunt conceptual pregatiti. Paradoxal, mediile experte din SUA, putere militara prin excelenta, se ingrijoreaza de viitorul militar al SUA, considerand propria realitate militara in stres in raport cu previziunile de schimbare din perspectiva asigurarii securitatii nationale si colective a secolului al XXI-lea. Cu siguranta, putem clasa ca istorica experienta noastra cu militari in termen, precum si toata intelepciunea acumulata in 50 de ani de armata in timp de pace. Fapt este ca aceasta armata profesionista, care urmeaza sa fie curent implicata in actiuni de lupta diverse, se constituie in timp ce armata de recrutare si mobilizare de rezervisti, conceputa pentru aparare nationala - piesa intr-un vast ansamblu militar din epoca politicii de blocuri a razboiului rece, cu doctrina de ,,razboi al intregului popor" - dispare.