Sociologia Problemelor Sociale

Discriminarea este tratarea inegală a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături categorice cum ar fi apartenenţa etnică, rasială, religioasă sau de clasă. In mod obişnuit, termenul este folosit pentru a descrie acţiunea unei majorităţi dominante în raport cu o minoritate dominată şi implică un prejudiciu adus unei persoane sau unui grup.

Organizaţia Naţiunilor Unite include în discriminare "orice conduită bazată pe distincţia operată în raport cu anumite categorii naturale şi sociale şi care nu este iegată de capacităţile şi meritele individuale sau de comportamentul concret al unei persoane." Discriminarea este favorizată de următoarele situaţii: etnocentrismul, cunoaşterea insuficientă a celorlalţi, generalizarea propriei experienţe de viaţă (emiterea de judecăţi privind un întreg grup pornind de la experienţa avută cu un singur membru sau cu puţini membri ai acestui grup), selectarea stereotipurilor concordante cu credinţele şi impresiile anterioare şi dezvoltarea de prejudecăţi privind persoanele cu care se intră în competiţie. Tratamentul inegal al unor persoane care în mod esenţial sînt egale se practică în toate societăţile.

Aprecierea acestui tratament drept discriminare se face în raport cu normele şi valorile sociale dominante în societate. Mişcările egalitariste, de origine religioasă sau utopică, care au urmărit eliminarea completă a discriminarii, au înregistrat un succes parţial. De remarcat că în toate societăţile democratice, din punct de vedere formal legal, este interzisă orice formă de discriminare în raport cu sexul, rasa, apartenenţa etnică şi religioasă. Aceasta nu înseamnă că în acţiunea socială concretă prevederile constituţionale sînt în întregime respectate.

Discriminarea este practicată nu numai de indivizi ci şi de către instituţii: companii, şcoli, spitale, organizaţii guvernamentale, in acest caz se

manifestă o discriminare instituţională.

Rasismul este un proces de discriminare ca si credinţele si ideologiile conform cărora rasele omeneşti pot fi clasificate de la inferior la superior, în baza caracteristicilor biologice fundamental diferite cu care ele sînt înzsestrate Conceptul central, rasa, are însă o dimensiune socială si nu biologică deoarece caracteristicile prin care sînt identificate rasele nu sînt de regulă relevante din punct de vedere biologic (de exemplu, culoarea pielii este biologic putin importantă ăn delimitarea ra selor fată de multe alte caracteristici anatomice care nefiind atat de vizibile nu sînt luate în calcul)

Ca doctrină rasismul este creaţia exclusivă a epocii moderne în antichitate, religia era unicul criteriu de discriminare, cei care aveau o altă religie erau priviţi nediferentiat.

Creştinismul a continuat aceeaşi tradiţie, un bun creştin puţind fi oricine primea botezul sfînt Ideea creştinării lumii, fundamentală pentru această religie, nu s-ar fi putut împăca în nici un fel cu rasismul După Robert A Nisbet rasismul îşi are originea în reformă si în iluminism Reforma a spart unitatea creştinismului si a distrus ideea genezei unice, legînd totodată grupul religios de etnie.

Rasismul are însă şi explicaţii economice, justificînd anumite practici politice cum ar fi exploatarea colonială, agresiunea împotriva altor naţiuni, oprimarea unor grupuri minoritare, sclavia (modernă) Presupoziţiile de bază ale rasismului după Michael Banton sînt a) variaţiile comportamentale si de obiceiuri între indivizii ce aparţin unor culturi diferite pot fi explicate ca expresii ale unor tipuri biologice diferite, b) in baza acestor caractenstici se

consideră superioritatea europenilor, in particular a arienilor, fată de orice alte categorii c) contradicţiile între naţiuni sau indivizi au la bază caracteristici biologice înnăscute Robert Miles consideră că rasismul trebuie înţeles numai ca "ideologie" care se bazează pe un proces de categorizare în care fiecare clasă este definită de asociaţia unor caracteristici biologice (genetice) si a unora sociale, de regulă negative, ce permit ierarhizarea grupurilor si aplicarea unor tratamente diferenţiate O formă de bază a rasismului în secolul trecut a constituit-o antisemitismul El s-a legat în cultura germană mai ales de concepţiile si teoriile despre sufletul neamului, suflet care se află într-o strînsă relaţie cu teritoriul în care se află neamul De aici s-a născut ideea spaţiului vital ca si aceea potrivit căreia evreu sînt un neam ce si-a pierdut sufletul deoarece ei nu mai au un teritoriu propriu Antisemitismul va deveni o mişcare politică reală în secolul XX, mai ales în perioada conducerii naziste. National-Socialismul va transforma antisemitismul într-o componentă de bază a ideologiei naziste, care va conduce la crime abominabile împotriva evreilor, dar si a altor grupuri etnice, în special în timpul celui de al doilea război mondial Antisemitismul existat si în afara spaţiului erman, în special în Franţa, unde, după afacerea Dreyfus", s-au impus tot mai mult eoriile conspiraţiei.După Charles Maurras, onspiraţia venea atit din partea evreilor, cat si a protestanţilor a francmasonilor, dar si a ateilor sau străinilor.