Sociologia păcii și a războiului la Dimitrie Gusti

Extras din referat Cum descarc?

In aceasta lucrarea am ales sa prezint viziune pe care Dimitrie Gusti o are asupara notiunilor de pace si de razboi, notiuni explicate cu prin prisma a doua personaje cu pareri diametral opuse: pacifistul si antipacifistul. 
Dimitrie Gusti incepe aceasta explicatie printr-o prezentare a unor alte lucrari pacifiste enumarandu-i pe: abatele francez Irene Castel de Saint-Pierre ( acesta a publicat 12 articole cu privire la restabilirea pacii definitive intre popoarele crestine), Immanuel Kant (in Zum ewigen Frieden (1795), a spus ca ,,pacea eterna" e posibila, prin solidaritate crescanda, comerciala si culturala intre popoare, si cu ajutorul arbitrajului din afara), Auguste Comte (acesta considera ,,umanitatea" ca obiect de analiza).
Kant spune ca, prin asigurarea libertatii inauntrul statelor, si arbitrajul in afara, avem o cale spre pacea eterna. Dreptul intern, ce garanteaza libertatea individuala, se extinde, depasind granitele statelor, devenind drept uman. Omenirea devine "republica republicilor" - civitas civitatum. In acest scop, proiectul sau impune restrictii (sau articolele preliminare):
1. sa nu se incheie pace cu rezerva ascunsa a unui razboi viitor de revansa;
2. niciun stat existent (mare sau mic) sa nu fie alipit altuia prin mostenire, schimb, cumparare ori dar, pentru ca el n-ar mai fi o persoana, ci ar deveni un lucru;
3. armatele permanente sa inceteze cu timpul caci ele constituie o amenintare pentru alte state, aduc sarcini financiare grele statului si reduc soldatii la simple masini ceea ce nu se potriveste cu dreptul personalitatii omenesti;
4. sa nu se faca imprumuturi de stat in vederea unui conflict extern cu alte state;
5. niciun stat sa nu se amestece cu forta in constitutia si guvernarea altui stat caci prin aceasta ar face nesigura autonomia tuturor statelor;
6. statele aflate in razboi unele cu altele sa nu comita acte necinstite sau dusmanoase care sa le faca imposibila o impacare viitoare.
Proiectul contine si solutii (articolele definitive):
1. constitutia civila sa fie republicana in fiecare stat (in sensul de constitutionala);
2.dreptul gintilor sa fie intemeiat pe un federalism al statelor libere;
3. dreptul universal sa se margineasca numai la o ospitalitate generala.
La acestea Kant adauga si un articol secret: "Maximile filozofilor asupara conditiilor posibilitatii pacii publice sa fien luate in considerare de statele care se inarmeaza pentru razboi".
Societatea Natiunilor, spune D.Gusti, este de acord cu principiile de mai sus. Ea a fost infiintata in 1919 de Leon Bourgeois, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1920. Diplomatii europeni aveau aspiratii pacifiste inca dinainte de razboi, dar in mod neasteptat acesta le-a curmat. In Conferintele de la Haga din 1899 si 1907 se dezbatea ideea "societatii statelor". Iar atunci, Bourgeois a spus ca scopul conferintei este "organizarea juridica a vietii internationale, formarea unei societati de drept intre natiuni". Discutiile s-au concretizat in crearea unui Tribunal International pentru a judeca litigiile intre state. Era aplicat principiul egalei indreptatiri a natiunilor mici alaturi de cele mari.
Societatea Natiunilor isi propune organizarea pacii. Ea alcatuieste un "sistem de
securitate viabil". Considera pacea eterna ca un ideal mai greu de atins, principala tinta fiind pacea durabila. Aceasta presupune: nu inlaturarea definitiva si absoluta a razboaielor, ci ingreunarea, amanarea lor; nu inlaturarea razboaielor, ci numai a agresiunii; publicitatea tratatelor. Litigiile intre state urmeaza a fi supuse deciziei colective. Sanctiunile merg de la blocaj economic la actiune colectiva armata, potrivit regulamentului. Totusi, observa Gusti, pana la intrunirea comisiei si la votarea in unanimitate a deciziei, problema deja nu mai exista ori s-a acutizat peste masura. La fel, urmand ideile lui Kant, Societatea Natiunilor ar presupune federatia de state, dar nu sub principiul absolutist, ci sub principiul democratic. Ea se opune "echilibrului puterilor", adica situatiei in care, crede Gusti, statele mari intocmeau tratate internationale pe seama celor mici, ca o "impartire a prazii intr-o banda de briganzi".
Dimitrie Gusti considera ca in societate exista patru factori care ii determina evolutia in mod implacabil, in sensul ca vointele oamenilor nu li se pot opune decat riscand sa-si rateze existenta. E o singura cale spre "mantuire", spre salvarea spiritului. Omul care aspira la aceasta trebuie sa fie om intr-un anumit fel, sa aiba o anume natura. Mai precis, societatea cunoaste patru tendinte: socializare, autonomie, productivitate, rationalizare. Socializarea e intr-o masura rezultatul razboiului. Oamenii s-au unit in fata pericolelor, au inceput sa aprecieze avantajele asocierii, dar cu cat aceasta sporea, si trebuintele ei cresteau, cerandu-se a fi satisfacute prin noi razboaie. Asa au aparut primele popoare si state, spune Gusti, desi "nu numai razboiul e un factor socializator". Din razboi in razboi, - si prin alti factori -, personalitatea omului a inceput a se extinde, cuprinzand prin simpatie pe cat mai multi, "pana la solidaritatea cu lumea intreaga". Cand ajunge la acest ideal, personalitatea devine "culturala", in sensul ca in acel moment razboiul inceteaza si interactiunile dintre oameni se fac prin cultura.
Dar cu toate ca apar aceste institutii la nivel international, cu toate ca filozofii isi expun ideile pacifiste, lumea politica de pregatea de razboi, un razboi total, la nivel mondial, ce avea sa uite de aceste idei.

Fisiere in arhiva (1):

 Sociologia Pacii si a Razboiului la Dimitrie Gusti.doc