Sociologia Familiei

Subiectul 1. Familia de origine, familia de procreere, familia de rezidenta, familia de interactiune.

1.Familia de origine (familia de orienzate sau familia consanguină) desemnează familia în care te naşti şi creşti şi este formată din mamă, tată, fraţi şi surori.

2. Familia de procreare (familia conjugală sau familia proprie) este stabilită prin căsătorie şi include soţul, soţia, fiii, fiicele; acest tip d e familie constituie baza sistemului de înrudire în orice societate.

Din perspectiva criteriului locuinţă, se disting:

1.Familii de rezidenţă (persoanele care locuiesc în aceeaşi casă şi desfăşoară în comun activităţi economico-gospodăreşti; nu reuneşte numai rudele ci şi alte persoane care pot locui temporar în familie)

2. Familii de interacţiune (grupul de persoane între care există, în primul rând, relaţia de rudenie, dar şi relaţii de într-ajutorare, vizite, petrecerea comună a concediilor, schimburi de produse.

Sub 2. Forme de casatorie.

Principalele forme de căsătorie:

1. Căsătoria pe grupe este forma cea mai veche a familiei, dominantă în cadrul orânduirii gentilice sub forma familiei înrudite prin sânge.

2. Poligamia este căsătoria unui bărbat cu mai multe femei:

• este influenţată de factori economici (întreţinerea mai multor femei):

• influenţează prestigiul bărbatului, poziţia lui materială şi socială, stabilirea descendenţei pe linie patriliniară;

• este determinată de tradiţii, deprinderi, fiind prezentă în anumite culturi în care factorul religios permite această formă de căsătorie.

3.Poliandria este căsătoria unei femei cu mai mulţi bărbaţi (este prezentă în societăţile arhaice, cu deosebire în spaţiul cultural asiatic).

4. Monogamia – unirea prin căsătorie a unui bărbat cu o singură femeie

- este considerată forma cea mai naturală şi mai veche, cea mai corespunzătoare speciei umane şi cea mai durabilă din istoria formelor de familie.

Sub3 Concepte ( filiatia, rudenia, infierea-adoptia).

Înfierea (adopţia) este actul prin care cineva devine părintele legal al unui copil care nu este propriul său descendent natural.

Adopţia este cunoscută încă din antichitate când se realiza din motive religioase (asigurarea cultului strămoşilor) sau politice (evitarea stingerii unei dinastii, familii sau unui trib).

În ţările anglofone reglementările şi practicile adopţiei au ca obiectiv promovaraea bunăstării copilului, constituind o parte a politicilor statale de ocrotire a copilului.

Rudenie este apropierea fiziologică sau spirituală socialmente recunoscută între indivizi umani:

Rudenia biologică: poate fi considerată consangvină (bazată pe legături de sânge) sau afină (prin căsătorie).

a) Rudenia spirituală este o relaţie de tip convenţional, dar poate reglementa atât raporturi sociale cât şi raporturi biologice.

Ex.: năşia şi frăţia de cruce

Rudenia se prezintă sub două forme:

a) în linie directă: sunt rude directe tatăl, fiul, nepotul de fiu.

b) colaterală: fraţii între ei, verii primari între ei

Filiaţie – raportul de descendenţă dintre un copil şi părinţii săi

a) Filiaţie naturală: poate fi maternă sau paternă; în funcţie de caracterul legal sau ilegitim al familiei, filiaţia poate rezulta din căsătorie sau din afara ei.

b) Filiaţia juridică desemnează primirea unui copil în familie, cu toate drepturile şi obligaţiile copiilor naturali.