Sociologia educației în familie

Extras din referat Cum descarc?

,,O valoare este o credinta durabila ca un mod de existenta este din punct de vedere personal si social preferabil opusului sau", scrie M. Rokeach, distingand intre valori terminale corespunzatoare finalitatilor vietii (fericirea, intelepciunea, pacea) si valori instrumentale care se refera la mijloacele (moduri de a fi sau de a actiona) utilizate pentru a atinge un scop. Ele se constituie in valori educative atunci cand orienteaza sau sprijina actiunea educativa. (Mihailescu, I., 2003, pp. 23-25)
P. Durning, defineste conceptul ,,atitudine educativa" pe baza cunoscutei definitii a lui Allport, ca ,,stare mentala si neurofiziologica, constituita in experienta, care exercita o influenta dinamica asupra individului, pregatindu-l sa reactioneze intr-un mod particular la un anumit numar de obiecte si situatii". Foarte multi autori utilizeaza notiunea ,,atitudine educativa" intr-o acceptiune foarte apropiata de aceea a termenului ,,valoare", intrucat poseda aceleasi trei dimensiuni:
-  evaluativa (,,cred ca e bine sau cred ca e rau")
-  afectiva (,,imi place sau nu-mi place")
-  conativa (,,vreau sau nu vreau sa fac aceasta") (Stanciulescu, E., 1996, pp. 56-62)
Nu toate familiile sunt orientate de aceleasi valori si atitudini educative. Diversitatea rezulta din structura sociala: apartenenta socio-profesionala (clase inferioare, populare, muncitoresti, defavorizare), nivelul de instruire (nivelul diplomei), mediul de rezidenta (rural sau urban) influenteaza orientarea educativa a parintilor.
Parintii apartinand unor categorii socio-economice diferite transmit copiilor lor valori diferite: in clasele mijlocii si superioare sunt valorizate autonomia si stapanirea de sine, imaginatia si creativitatea, in timp ce in clasele populare accentul este pus pe ordine, curatenie, obedienta, respect al varstei si al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de a evita problemele. Cu cat este mai inalt statutul ocupational, cu atit este apreciata mai mult autonomia copilului; cu cat statutul este mai scazut, cu atat mai mare este accentul pus pe conformitate, pe obedienta absoluta in raport cu parintii si cu litera legii.
In unele familii apartinand claselor populare, ,,ordinea morala domestica" orientata catre respectabilitate face din copil un reprezentant al grupului familial in relatia cu exteriorul, reusita scolara fiind valorizata in calitate de mijloc de a obtine imaginea publica dorita. Aflati in imposibilitatea de a acorda un ajutor cognitiv copiilor lor, parintii incearca sa obtina o evaluare pozitiva din partea scolii. (Popescu Raluca, 2009, pp. 103-105)
Ne sunt prezentate ca functionale patru categorii de valori:
-  autoreglarea si acomodarea -  valori cu caracter instrumental;
-  cooperarea si sensibilitatea -  ca valori expresive.
Autoreglarea este valorificata prin urmatorii indicatori: autonomie, independenta, incredere, incredere si siguranta in sine, rationament logic, spirit critic; reflecta capacitatea unui subiect de a-si propune obiective, de a le urmari si de a se orienta in coplexul de informatii care il preseaza.
Acomodarea, redata prin indicatorii: muncitor, intreprinzator, prevazator, organizat, responsabil, descurcaret, abil, demn de incredere, presupune aptitudinea unei persoane de a se ralia unor conventii sociale, de a-si onora obligatiile catre o activitate sistematica, de a persevera.
Cooperarea ne orienteaza spre intelegerea unui subiect cu devotament social, spirit civic, orientat catre relatiile cu ceilalti, preocupat de rezolvarea problemelor comunitatii, receptiv la solicitarile grupului etc.
Sensibilitatea pune in discutie capacitatea creativa, imaginativa, construirea unui ideal, gust estetic, simt al umorului, trasaturi care se pot evidentia prin indicatorii: 
spiritual, nostim, imaginativ, creativ, sensibil, hotarat in convingeri etc.
- 
1. Familiile de tip paralel caracterizate prin autonomie si incredere, inchise in general, ezita si evita contactul cu exteriorul, cu roluri categoric diferentiate, cu domenii de activitate, dar si de interes clar si precis limitate - activitati in comun foarte rar, nedeterminate, doar intamplator. Asemenea familii prefera ca variabile acomodarea subiectilor la conventiile specifice acestora.
2. Familia de tip bastion -  cu o tendinta pronuntata spre inchidere, orice legatura cu exteriorul este considerata periculoasa si are un caracter frustrant. In interior este valorizata in mod dominant orientarea spre valori instrumentale.
3. Familiile de tip tovarasie -  sint categoric deschise, cu scopul de a imbogati relatiile interne, de a facilita comunicarea. Pe plan intern, spiritul comunitar domina spiritul individual, ca si consensul, care elimina la maximum posibil disensiunile optionale.
4. Familiile de tip asociatie -  arata o puternica autonomie si independenta a membrilor,
care se subordoneaza doar partial familiei. Se dezvolta mult raporturi cu exteriorul, dar nu subordonate intereselor grupului sau familiei, valorificand expresivitatea si autoreglarea.
Parintii transmit valori pe care le-au mostenit, dar pot transmite si valori pe care ei insisi le-au achizitionat relativ tirziu.

Fisiere in arhiva (1):

 Sociologia educatiei in familie.docx

Bibliografie

Mihailescu, I., ,,Sociologie generala-concepte fundamentale si studii de caz", 2003, Iasi, Ed. Polirom
Popescu Raluca, ,,Introducere in sociologia familei", 2009, Iasi, Ed. Polirom
Stanciulescu, E., ,,Teorii sociologice contemporane. Producerea eului si constructia sociologiei", 1996, Iasi, Ed. Polirom
Stanciulescu, E., ,,Sociologia educatiei familiale, vol. I, Strategii educative ale famililor contemporane", 1997, Iasi, Ed. Polirom
Stanoiu, A., Voinea, M., Sociologia familiei", 1983, Universitatea Bucuresti
Voinea, M. , Apostu, I, ,,Familia si scoala in impas?", 2008, Bucuresti Editura Universitatii din Bucuresti
Zamfir, C., Vlasceanu, L., coord. ,,Dictionar de sociologie", 1993, Bucuresti, Ed. Babel