Situația actuală a tinerilor absolvenți pe piața forței de muncă

Problema încadrării tinerilor în cîmpul muncii a devenit una actuală din motivul că, în ultimii ani s-a înregistrat о rată esenţială a şomajului în rîndul tinerilor din Romania. Tinerii cu vîrstă cuprinsă între 15-24 ani constituie 32,6% din numărul total al populaţiei active, reprezentînd segmentul social cel mai afectat de şomaj. Atractivitatea pieţei locale de muncă este în scădere, lucru atestat de diminuarea ratei de activitate a populaţiei în vârstă de 15 ani şi mai mult.

Şomajul în rândul tinerilor este mai ridicat decât în rândul adulţilor. Acest segment este unul defavorizat, deoarece tinerii suferă cel mai mult în contactul cu piaţa muncii fiind dezavantajaţi faţă de categoriile de vârstă adultă, atât prin faptul că, ani de-a rândul aceste din urmă segmente de populaţie au fost ţinute în supraocupare, chiar dacă economia a fost şi este

în recesiune, cât şi ca lipsă a experienţei în muncă – privită ca o cerinţă uneori obligatorie la angajarea într-un loc de muncă.

În România, situaţia absolvenţilor, atât de liceu, cât şi de învăţământ superior, este mai tragică decât în alte state europene, ca urmare a calităţii învăţământului. Legătura dintre şomaj şi nivelul de educaţie postsecundară este deosebit de puternică. Rata şomajului scade odată cu avansarea nivelului de studii. Însă acest lucru nu-i avantajează prea mult pe tineri, majoritatea dintre ei trecând prin perioade deosebit de dificile după absolvirea instituţiilor de învăţământ. Un absolvent poate avea cunoştinte teoretice considerabile, fără aplicabilitate practică. Acest lucru îl face, cel puţin în prima fază, să-şi găsească cu greutate un loc pe piaţa muncii. Despre faptul că sistemul educaţional din România are numeroase lacune în adaptarea la nevoile pieţei muncii se vorbeşte tot mai mult în ultima vreme. Există încă un număr mare de studenţi şi elevi la specializări care nu sunt cerute de piaţă, iar la altele, cum ar fi IT-ul, cifra de şcolarizare este subdimensionată faţă de cerere. În plus, metodele de predare şi conţinutul materiei nu sunt actualizate la standardele europene actuale. In momentul angajării, tinerii absolvenţi se confruntă cu situaţii pentru care nu au fost pregătiţi în timpul facultăţii, deşi acest lucru ar fi trebuit să se întâmple.

Deşi organizaţiile se orientează în special spre persoanele tinere, anume acestea întâmpină cele mai mari dificultăţi la angajarea în câmpul muncii datorită lipsei de experienţă.

O problemă destul de alarmantă este şi decalajul mare dintre cunoştinţele profesionale deţinute şi cele solicitate de către organizaţie, problema fiind mult mai gravă în cazul specialiştilor şi managerilor. Remarcăm că decalajul mare dintre cunoştinţele profesionale deţinute şi cele solicitate de organizaţie pentru tinerii specialişti şi manageri trebuie să pună în gardă şi instituţiile de învăţământ care se ocupă de pregătirea profesională a acestora.

Analiza situatiei absolventilor pe piata fortei de munca

Într-un moment în care România se confruntă cu acutizarea crizei de forţă de muncă, nivelul şomajului în rândul tinerilor cu varsta cuprinsa intre 15-24 ani este de 20,7%, conform studiului realizat de Institutul National de Statistica, in trimestrul III al anului 2007. Populaţia ocupată este dominată de populaţia matură, cu vârsta între 25-54 de ani, ponderea acesteia fiind de 75,9% din întreaga populaţie.

O caracteristică a participării în România este rata ridicată de activitate a populaţiei din grupa 65 de ani şi peste. Participarea acestei grupe de vârstă a prezentat o creştere de la 31% în anul 1994 la 37,5% în anul 2001, acest lucru fiind explicat de importanţa agriculturii în economia ţării noastre. În ceea ce priveşte nivelul educaţional mediu al întregii forţe de muncă putem spune că a crescut oarecum la mijlocul anilor’90, dar a rămas scăzut în comparaţie cu standardele Uniunii Europene. Facand o comparaţie a situaţiei nivelelor de instruire putem observa un nivel foarte scăzut de instruire formală a grupei de muncă vârstnice (95% din populaţia acestei grupe are un nivel scăzut de instruire). Totalul populatiei ocupate cu studii superioare este de doar 10,4%, din care 3,8% este reprezentata de populatia cu varsta cuprinsa intre 15-24 ani (conform Anchetei fortei de munca in gospodarii (AMIGO) - 2003. Institutul National de Statistica).

Evoluţia resurselor de muncă în România este determinat atat de fenomenele care au dus la creşterea ponderii populaţiei în vârstă de 60 de ani, de emigrarea unei părţi din populaţia aptă de muncă în străinătate, cat si de faptul că pentru tineri meseriile şi profesiile oferite de şcolile profesionale şi cele polivalente nu mai sunt atât de atractive.Totodată, dotarea tehnicio-materială a acestor instituţii este sub nivelul rigorilor minime de activitate, iar profilul specialităţilor şi calificarea absolvenţilor nu corespunde cererii existente pe piaţa muncii.

Structura migraţiei pe grupe de vârstă evidenţiază tendinţa mai mare de plecare a persoanelor cu vârsta de muncă, cei care au de fapt, cele mai mari oportunităţi de realizare profesională. Astfel, aproximativ 50% din numărul emigranţilor au fost persoane cu vârste cuprinse între 26-39 ani, persoane deja formate, cu potenţial de muncă. În ultimii ani, „vânarea creierelor” a facut ca ponderea populaţiei din grupele de vârstă 18-24 de ani, absolvenţi sau în ultimii ani de şcoală, cu perspective sau potenţial de muncă, să crească la 14%. Absolvenţii învătământului superior reprezintă aproximativ 10-12% din totalul persoanelor emigrate legal, iar acest fenomen are implicatii directe asupra resurselor de munca tinere. Emigranţii cu studii profesionale şi tehnice reprezintă aproximativ 9%. O treime din totalul emigranţilor o deţin persoanele care au absolvit doar şcoala primară sau gimnaziul, iar dintre aceştia o pondere însemnată o deţin copii şi adolescenţii care au emigrat împreună cu familia.