Sistemul național de asistență socială - o analiza critică

1. Repere istorice

In proiectarea si constructia unui sistem de asistenta sociala este indicat sa luam in considerare evidentele istorice,precum si aspectele socioculturale ale natiunii respective.Tocmai de aceea,inainte de a analiza critic actualul sistem de asistenta sociala,vom prezenta,apeland la literatura academica si la documentele istorice,acolo unde a fost posibil,evolutia istorica a formelor de asistenta sociala,plasandu-le in cadrul contextelor culturale si socioeconomice ale perioadelor istorice in care au functionat.

In aproape toate perioadele istorice,provinciile romanesti au detinut forme ale sistemelor de asistenta sociala specifice timpurilor respective,cu exceptia specialistilor formati in asistenta sociala,desi autoritatile domnesti autorizau boieri epitropi,oameni cu statut social si stiinta de carte care sa se ocupe de beneficiarii asistentei sociale.Chiar si in Evul Mediu ,dar mai ales dupa aceeaau existat institutii,servicii si prestatii sociale chiar si norme formale,un cadru organizatoric/legislativ ce reglementa opera de binefacere.

La sfarsitul feudalismului,la nivel european s-a resimtit nevoia unui sistem organizat de asistare a saracilor.Prin urmare,statele europene s-au implicat in activitati de protectie sociala,dezvoltand programme sociale si construind institutii pentru protejare persoanelor vulnerabile.Acestea pot fi considerate institutii publice de asistenta sociala,intrucat erau construite si sustinute tehnic si financiar de autoritati

Bunaoara,o lege pentru protectia copilului a fost promulgata in Romania in perioada fanariota(1775),cand plateam tribut la Inalta Poarta pentru a avea domni pamanteni.Asezamantele ,serviciile si prestatiile de asistenta sociala s-au dezvoltat in special in perioada despotilor luminati(Mavrocordat,Ghica,Ipsilanti)cand a avut loc loc si abolirea servajului.

2. Doua institutii sociale din perioada domnitorilor :caliciile si spitalele-azil

Un document datand din perioada feudalismului(1365)atesta crearea de catre Radu Negru la Mataul de Jos,langa Campulung,a unui sat special destinat adapostirii persoanelor din zona respectivaaflate in dificultate,cum ar fi orbii,garbovii,schiopii sau ologii.Referiri la acest sat intalnim si intr-un document din 1639,de pe vremea lui Matei Basarab,care scuteste satul respectiv de obligatiile fata de domnie.

De domnia lui Negru-Voda se leaga si aparitia caliciilor,un fel de bresle sociale,asociatii cu functie sindicala,una la Campulung si alta la Bucuresti,sub Mlastina Dambovitei,langa Dealul Mitropoliei,care aveau in fruntea lor staroste.Acestea erau sustinute din taxele vamale,taxele de divort si Cutiile Milei.In Bucuresti gasim referiri si in secolul al XIX-lea(1828)la Podul Calicilor(zona Rahovei de astazi).

In 1695 se construiesc primele doua mari institutii complexe de asistenta:manastirile-spital Coltea si Pantelimon,care detineau asezaminte numite “spitale”pentru saraci,iar Coltea detinea si o scoala.In spitale,saracii bolnavi primeau in special hrana si cazare,existenta mediculuifiind o raritate;acesta era trimis periodic de domn pentru evaluare si interventii pe masura vremurilor respective.