Sisteme administrative europene

1.1 STRUCTURILE DE STAT

A.Definitie si clasificari

Prin structura se intelege modul de organizare a puterii de stat in raport cu teritoriul.

Exista doua tipuri de clasificare a statelor, respectiv :

-una conform dreptului constitutional, conform careia statele sunt impartite in:

a) unitare;

b) federale;

c) confederale

-a doua clasificare, mai apropiata de realitate si care tine cont si de anumite particularitati ale statelor, conform careia acestea se impart in:

a) state unitare : Danemarca, Grecia, Finlanda, Suedia;

b) state federale : Austria, Belgia, Germania;

c) state cu puternice structuri regionale si comunitare :Spania si Italia;

d) state integrate intr-un ansamblu cu caracter cvasi confederal: Franta, Olanda si Marea Britanie.

O situatie aparte o au statele cu puternice structuri regionale si comunitare care se afla intr-o stare intermediara intre statul unitar si cel federal.

Mai devreme sau mai tarziu in aceste state se va cristaliza una din optiuni intre cele doua structuri de stat.

In ce priveste fostele puteri coloniale, care au si astazi interese majore fata de teritoriile de peste mari care le-au apartinut sau inca le mai apartin, pentru metropola structura este unitara (partea europeana a Frantei, Marii Britanii si Olanda). Dar ele au dezvoltat relatii cu fostele colonii, care seamana cu cele din statele compuse sau din compunerile de state.

Apare, dupa Jacques Ziller, o categorie distincta de state comunitare - state integrate intr-un ansamblu cvasiconfederal, care au o dubla natura: pentru partea europeana structura este unitara iar pentru relatiile cu unele dintre fostele colonii structura este cvasiconfederala.

B.Statele integrate intr-un ansamblu cu caracter cvasiconfederal

Indiferent de definitiile date, elementul de departajare a confederatiei de federatie consta in faptul ca spre deosebire de federatie, confederatia nu constituie un nou stat diferit de statele membre (ex. C.S.I.).

Acestea raman independente, egale, subiecte distincte de drept international public, avand insa anumite organe comune, ale caror acte, ca regula nu sunt de aplicabilitate imediata, in statele confederate.

Dar termenul de confederatie nu se poate aplica relatiilor dintre metropole si fostele lor colonii, care sunt din punct de vedere juridic sau cel putin politic si sociologic, distincte de aceste, dar in care fosta metropola are o pozitie dominanta si presteaza anumite activitati politico-administrative directe.

La fel, aici termenul de federatie nu poate fi aplicat deoarece uniunea fostelor puteri coloniale si a fostelor colonii nu da nastere unor noi state.

Pentru desemnarea acestei realizari s-a inventat termenul de cvasiconfederatie.

Esenta relatiilor stabilite in cadrul acestora consta in existenta unor forme de dependenta a fostelor colonii fata de fostele metropole.

Termenul se aplica Regatului Tarilor de Jos, un ansamblu compus din trei parti cu drepturi egale (conf. Statutului adoptat la 29.12.1954):

-Aruba - (193 kmp si 7000 locuitori ) in Marea Caraibelor;

-Antilele Olandeze - ( 444 kmp si 200.000 locuitori) ;

-Olanda - singura care face parte din C.E.

Fiecare dintre cele 3 componente are constitutie proprie.

Competentele cvasiconfederative cuprind partea esentiala a politicii externe, apararea, cetatenia si, partial, sistemul judiciar. In toate celelalte domenii, cele 3 state dispun de autonomie legislativa deplina.

Domeniile Coroanei Britanice, constituit din Marea Britanie si Irlanda, insula Man si insulele anglo - normande.

Insula Man (572 kmp - 65.000 locuitori) insula Jersey (116 kmp - 84.000 locuitori), Guernesey (63kmp - 60.000 locuitori), Sark (5,5kmp, cca 600 locuitori).

D.C.B. au institutii foarte vechi care le asigura o larga autonomie interna, exercitand doar competentele privind apararea si reletiile internationale.

Desi nu fac parte din statele comunitare D.C. li se aplica totusi anumite reguli din tratatele comunitare.

Termenul de cvasiconfederatie se aplica de asemenea formele particulare care leaga insulele ce apartin Europei si pe cele din Atlanticul de Nord, de Marea Britanie sau Danemarca, regate de care ele depind printr-o traditie seculara.

Dimpotriva, termenul de cvasiconfederatie nu se poate aplica relatiilor de natura conventionala dintre Franta si Monaco sau dintre Italia si Vatican, care sunt state independente, dar se pot aplica relatiilor deosebite si a unor aspecte de natura administrativa existente intre Andora, Spania, si Franta. In cazul raporturilor dintre Italia si Republica San Marino nu exista nici un fel de realatii de tip cvasiconfederal.

C. Statele unitare

Sunt cele care "poseda un singur centru de impulsuri politice si guvernamentale.

Puterea politica in plenitudinea atributiilor si functiilor sale, apartine unui titular unic care este persoana juridica a statului.

Toti indivizii plasati sub suveranitatea statului sunt supusi aceleiasi autoritati unice, traiesc sub acelasi regim constitutional si sunt dirijati de aceleasi legi.

Desi statul unitar nu este incompatibil cu autonomia autoritatilor locale, aceasta este insa limitata fata de puterea centrala.

Potrivit constitutiilor actuale calificativul de stat unitar se aplica la 10 din cele 15 state ale U.E. Trebuie precizat ca in cadrul acestui tip de stat exista configuratii total diferite, ilustrativ fiind modelul francez si modelul britanic.

* In Franta caracterul de stat unitar a fost consacrat prin diverse texte constitutionale si regimul juridic este uniform pe intreg teritoriul.

* In Marea Britanie nu exista o constitutie scrisa, principiul constitutional fundamental fiind cel al suveranitatii Parlamentului care poate legifera pe tot teritoriul Marii Britanii, ceea ce demonstreaza caracterul unitar al statului.

Conform acestui principiu Parlamentul poate legifera in mod diferit pentru anumite parti ale teritoriului si poate, de asemenea, sa-si delege puterea unor organe locale astfel incat unitatea statulu britanic este insotita de o diversitate a dreptului.

D. Statele federale

Conform lui Georges Burdeau, statul federal, cu toate ca apare ca un singur subiect de drept international public, este constituit din state membre ce isi pastreaza anumite atribute ale suveranitatii interne si in special o parte importanta a puterii legislative.

Statele membre (federate) se deosebesc de colectivitatile locale din statul unitar, prin faptul ca poseda o competenta proprie fixata prin constitutia federala, in materie legislativa si jurisdictionala si participa la formarea vointei statului federal.

In Uniunea Europeana exista 3 state federale: Austria, Belgia si Germania.

E. Statele cu structuri regionale si comunitare puternice

Aceasta forma de stat de natura recenta, este o structura intermediara intre statul unitar si cel federal, fiind definita de Philippe Lauvaux, astfel: "Modelul statului regional a fost conceput de autorii Constitutiei spaniole republicane din 1931 sub denumirea de Stat integral. Distinctia dintre statul regional si statul federal este in primul rand de natura juridica.

In statul regional exista o singura ordine constitutionala, aceea a statului central originar, si Constitutia este cea care determina statutul si atributiile organelor regionale, conform principiului federalist de repartizare a competentelor legislative. Dimpotriva, statul federalist poseda o dualitate de ordini constitutionale : ordinea statului federal si ordinile statelor federate.

Definitia statului regional vizeaza in mod expres Spania si Italia iar intre 1970 - 1993