Sinteză Etica protestantă și spiritul capitalismului - Max Weber

Autorul Max Weber vizează în textul propus modul în care istoria surprinde evoluția culturală occidentală care se presupune a avea o valabilitate universală. În acest sens, se face trecerea prin mai multe domenii, precum: domeniul medical, arta, arhitectura, și așa mai departe, ca în final să se ajungă la cel mai important factor pentru dezvoltarea și afirmarea Occidentului pe plan internațional, și anume capitalismul, subiectul central al textului.

În ceea ce privește diferențele esențiale dintre civilizațiile exterioare și Occident se presupune a fi găsite în dezvoltarea sau apariția unor teorii noi în Occident, nefiind însă negată contribuția celorlalte zone ale lumii în dezvoltarea științei sau domeniilor respective. Cu alte cuvinte, se presupune ca Occidentul prezintă ceva în plus față de celelalte civilizații, ceea ce face această zonă o zonă centrală, importantă în dezvoltarea științei. Mai mult decât atât, însăși autorul afirmă că „Numai în Occident există „știință” ajunsă la stadiul pe care îl recunoaștem astăzi drept „valabil”.” (Weber 2003)

Doar în Occident se găsește chimia rațională, dreptul canonic, armonia cu contrapunctul muzicii, arhitectura clasică, specialiștii pregătiți sau oragnizația pe stări, dar nu în ultimul rând, în aceeași situație se află și conceptul de capitalism. Autorul continuă cu o definiție „naivă” a acestui concept prin care înșiruie o multitudine de fapte și condiții pe care lumea le consideră a reprezenta capitalismul acutal. Astfel, „spiritul întreprinzător” sau „dorința de câștig bănesc” cât mai mare, nu reprezintă capitalismul modern al viziunii lui Weber, fiind, de altfel, diferit și de lăcomia „neînfrânată de câștig”. Ceea ce semnifică cu adevărat capitalismul este aspirația gradată și rațională spre un câștig aflat în continuă reînoire, acest fapt se mai numește și rentabilitate.

Pentru a definii capitalismul, autorul afirmă că „Pentru noi, un act economic „capitalist” trebuie să fie mai întâi unul care se întemeiază pe așteptarea unui câștig prin folosirea șanselor de schimb: deci pe șanse de câștig (formal) pașnice. Câștigul (formal sau real) dobândit prin forță își urmează legile proprii și încadrarea lui în aceeași categorie cu acțiunile orientate (în ultimă instanță) dupa șansele de a obține câștig prin schimb nu este adecvată scopului.” (Weber 2003)