Silogismele Artei Postmoderne din Punct de Vedere al Relatiei Opera de Arta-Artist-Beneficiar

Extras din referat Cum descarc?

Conform dictionarului, silogismul este un rationament deductiv care contine trei judecati (majora, minora si concluziva) legate intre ele astfel incat cea de a treia, care reprezinta o concluzie, se deduce din cea dintai prin intermediul celei de-a doua. Provine din franc. Sillogisme, lat. Sillogismus.
Acolo unde modernistii au sperat sa scoata la lumina universaliile sau fundamentele artei, postmodernismul incearca sa le detroneze, sa imbratiseze diversitatea si contradictia. O abordare postmoderna a artei respinge distinctia dintre arta joasa sau inalta. Respinge de asemenea granitele rigide si favorizeaza eclectismul, amestecul de idei si forme. Partial datorita acestei respingeri el promoveaza parodia, ironia, scrisul jucaus pe care unii teoreticieni o denumesc jouissance. Spre deosebire de arta moderna, cea postmoderna nu priveste aceasta fragmentare ca pe un soi lipsa deloc dezirabila ci o celebreaza. Pe masura ce tonul grav ce insotea actul de cautare a adevarului este inlaturat, el este inlocuit prin "joc".
Postmodernitatea, atacand elitele Modernismului, a cautat o conexiune mai puternica cu un public mai amplu. Asa numita accesibilitate a devenit un punct central al disputei in chestiunea valorii artei postmoderne. A imbratisat de asemenea amestecul cuvintelor cu arta, colajul si alte miscari din modernism intr-o incercare de a multiplica mediile si mesajele. Foarte multe elemente se centreaza pe o schimbare in alegerea temelor, artistii postmoderni privesc mass- media ca o tema fundamentala pentru arta, si folosesc forme, tropi, materiale- cum ar fi monitoare video, arta ready made sau descrieri ale unor obiecte mediatice- ca puncte focale ale operelor lor.
Andy Warhol este un exemplu timpuriu al artei postmoderne in actiune, prin modul in care isi aproprie simboluri populare comune si artefacte culturale gata facute, aducind ceea ce alta data era considerat mundan sau trivial pe terenul artei inalte.
Atitudinea critica a postmodernismului este impletita cu aprecierea unor opere precedente. Astfel operele miscarii dadaiste primesc o recunoastere ca si ale autorului de colaje, Robert Rauschenberg, a carui opera a fost initial considerata lipsita de importanta in anii 50, dar care a devenit unul dintre precursorii miscarii prin anii 80. Postmodernismul a ridicat in rang cinematograful si discutiile despre acesta, plasandu-l in randul celorlalte arte frumoase. Si aceasta din dublul motiv al stergerii granitei dintre artele joase si cele inalte, si a recunoasterii faptului ca cinema-ul poate crea simulacre pe care mai tarziu le-au preluat si celelalte arte.
Cele mai vizibile idei si trasaturi ale postmodernismului se observa in arhitectura. Spatiile functionale si formalizate ale miscarii moderniste sunt inlocuite de diverse abordari estetice; stilurile se ciocnesc si se intrepatrund, formele sunt adoptate pentru ele insele, si apar noi modalitati de vizualizare a stilurilor familiare si a spatiului arhi-suficient.
Postmodernismul reprezinta filosofia societatii postmoderne. Posmodernistii neaga cautarea in stiinta a trasaturilor generale si universale, remarcandu-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Ca o consecinta importanta a ideilor postmoderniste, se considera, de asemenea, necesara zdruncinarea gandirii binare de tipul ,,sau / sau" si inlocuirea ei prin atitudini ale gandirii termale, cand sunt echivalente nu doua, ci trei inceputuri. In loc de opozitie, ei propun sistemicitate, armonizare, complementaritate, simultaneitate etc. Ca predecesori ai postmodernismului pot fi considerati F. Nietzsche, Z. Freud, M. Heidegger, cat si neopozitivistii. 
F. Nietzsche, de exemplu, a criticat stiinta si filosofia clasica in numele vietii si al pastrarii, chiar si al ,,bestializarii" omului natural, mentionand ca dispare din stiinta parerea independenta asupra realitatii, caracterul cinstit si convenabil al ei s.a. Z. Freud, in continuare, a distrus mitul, ca esenta omenescului ,,Eu" e inclusa in constiinta lui rationala, pastrand omul ca subiect al gandirii, mentionand ca primatul intelectului nu se profileaza la indepartare mare. La Z. Freud, ,,Eu" exista, dar nu in pofida a ceea ce gandeste omul. Existenta lui e corelata cu schimbarile sociale, cat si cu insasi gandirea.
M. Heidegger a criticat stiinta si filosofia clasica pentru ,,uitarea existentei". El cerea cultivarea la oameni, a calitatilor spiritual-emotionale pentru a le pastra ,,in prezenta". Neopozitivismul, la randul lui, a declarat despre cotitura lingvistica din prima treime a sec. XX, despre semiotizarea realitatii, ce a urmat dupa aceasta. Postmodernistii, in continuare, cereau inlocuirea existentei obiectuale prin limba, text, cunostinte, vorbeau si despre necesitatea de a lua in consideratie si nerationalul, inconstientul, existenta din activitatea omeneasca.
Epoca actuala se caracterizeaza prin ideea de trecere, de transcendere spre o noua dimensiune. Asadar, putem afirma ca suntem in plin transmodernism. Prin transmodern se intelege ,,ceva ce transforma modernismul, ceva ce il transcede si trece dincolo de el. In aceasta actiune, cu certitudine nu respinge toate lucrurile moderne si, astfel, nu este departe de o priveliste reactionara a viitorului". Transmodernismul va constitui, intr-adevar, o respingere a ambelor cereri vaste ale modernismului si absurditatii nihilistice a postmodernismului, in timp ce va suporta binefacerile contributiilor ambelor. Este evidenta pentru ,,nasterea acestui nou ideal de speranta, intelepciune, virtute si bunatate, frumusete si armonie, reinvierea clasicismului si a altor concepte pre-moderne in diferitele arte si in insasi viata intelectuala?"
Indicatorii acestui inceput silentios a acestei noi viziuni sunt desprinsi din cateva segmente ale culturii epocii noastre, inclusiv muzica, arhitectura, artele vizuale, poezie, literatura si miezul traditiei intelectuale, inclusiv filosofie si teorie morala. Desi este prea devreme pentru a identifica o miscare (chiar daca este dificil pentru a identifica o miscare postmoderna), exista caracteristici comune si viziuni impartasite care par a se ivi in locuri variate, surprinzatoare si necoordonate. 
Transmodernismul este muzica? In muzica, o alternativa la muzica irationala si intamplatoare a lui John Cage, apare o muzica ce este documentata depasind naturalismul postmodern sau modernismul. 
Desi compozitorul american Terry Riley (care era numit cel mai mare pianist de Prokofiev in cronica sa la Festivalul Sergei Kuryokin din St. Petersburg) si John Adams (ale carui lucrari au fost cantate de importanta Orchestra Europeana si, realmente, toate orchestrele importante din SUA), sunt minimalizati cu o incordare spirituala estica, exista o unda virtuala a muzicienilor ce apartin muzicii non-pop, care sunt influentati de clasicul Trinitarian. Acesta e un semn al schimbarii. Cand un album clasic rasare pe locul 6 in graficul britanic chiar in spatele lui Paul McCartney (cel mai bine vandut CD in 1993), instantaneu apare o cronica a ziarului Rolling Stone si este introdus in curentul principal al vanzatorilor, precum Sound Warehouse, asa ca CD-ul este gasit la verificarea ghiseului in Muleshoe, Texas, chiar cei mai neatenti observatori culturali sa vada ca este o turbulenta in forta culturala. Asa s-a intamplat in 1992 cu ,,Simfonia a III-a" a compozitorului catolic polonez Henryk Corecki. Acesta a fost asociat cu aripa avangardista a muzicii clasice contemporane. ,,A treia Simfonie" a fost compusa in 1976 si se numea ,,Simfonia cantecului trist". Henryk Corecki a crescut in orasul polonez Katowice, un oras necunoscut, cu exceptia fortaretei vecine: Oswiecim, numita Auschwitzin-ul german. Textele celor trei miscari care conduc actiunea sunt: 1 - o lamentatie a calugarilor secolului al XV-lea; 2 - o rugaciune a unei tinere inchisa de Gestapo, scrisa pe un perete unde incearca sa gaseasca iesirea din cumplita imprejurare; 3 - rugamintea intrebatoare a unei mame: ,,de ce mi-ati omorat fiul?". Desi lucrarea este adecvat intitulata trist, ea totusi ramane credincioasa vestigiilor sperantei in fata deznadejdii. Goreki si-a vazut arta ca o forma de rugaciune si a continuat sa creeze opere semnificative ,,purtatoare mai departe a preocuparilor muzicale, emotionale si spirituale care l-au preocupat de la bun inceput".
Multi oameni din toata lumea au facut cunostinta cu operele lui John Tavener cand compozitiile sale au fost auzite la inmormantarea Dianei, printesa de Wales. John Tavener s-a adaugat comuniunii ortodoxe ruse in 1977 si preocuparile sale spirituale au iesit in evidenta in numeroasele sale lucrari de atunci. Dorinta care da forma operei sale este sa ,,creeze o icoana in muzica".


Fisiere in arhiva (1):

  • Silogismele Artei Postmoderne din Punct de Vedere al Relatiei Opera de Arta-Artist-Beneficiar.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești.
După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare.
Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:

* Prin apăsarea pe butonul “Descarcă acum” declar că am citit, înțeles și agreat termenii și condițiile.
* Prețul este fără TVA.


Hopa sus!