Roșia Montană

Cunoscuta drept cea mai veche comunitate din vestul Romaniei, ce cuprinde peste 2000 de locuitori de diferite etnii (cehi, romi, maghiari, germani) , Rosia Montana este renumita atat pentru diversitatea vestigiilor istorice detinute, cat si pentru bogatiile din substrat.

De-a lungul timpului, aceasta localitate a devenit telul investitorilor straini, care au dorit cu orice pret sa fructifice pamanturile din zona. Astfel, un anume Gabriel Resources promite rosienilor schimbari benefice in structura comunitatii, in schimbul aprobarii programului demarat de catre acesta. Sunt de parere ca activitatile industriale de extragere a aurului din preajma anului 1989 nu au facut altceva decat sa distruga farmecul si unicitatea cadrului natural. Putem porni de aici o intreaga polemica Exista atat avantaje, cat si dezavantaje in ceea ce priveste deschiderea unei mine industriale. Unul dintre avantaje il constituie crearea a peste 2300 de locuri de munca pentru cei care participa la ridicarea acesteia. Totodata, aportul economic adus Romaniei in urma construirii, ar putea fi unul substantial, estimat la aproape 4 miliarde de dolari. Pe de alta parte, se impune localnicilor stramutarea si daramarea a peste 900 de gospodarii, deshumarea a zece cimitire si distrugerea a zece biserici, de diferite culte (ortodox, romano-catolic, greco-catolic, reformat, unitarian)

Un alt aspect negativ il constituie, de asemenea, si renuntarea la valorile culturale, care stau marturie de secole, dat fiind faptul ca imprejurarile localitatii adapostesc numeroase asezari romane, zeci de kilometri de galerii de mina din perioada preromana si romana, case vechi de sute de ani. Consider ca refuzul locuitorilor zonei de a demara proiectul miner este unul cat se poate de firesc, deoarece acesta ar putea echivala cu disparitia definitiva a pamanturilor natale. Desi promisiunile facute de Resources sunt unele promitatoare, sunt de parere ca drepturile gospodarilor ar fi incalcate. O data cu parasirea zonei, vor fi ingropate nu numai locuinte, ci si traditii. Folosirea terenurilor in scopul extragerii aurului poate fi considerata abuziva, din moment ce peste 200 de familii duc in prezent o campanie impotriva mineritului. Un lucru important de amintit, este si faptul ca acestei campanii i s-au alaturat numeroase organisme interne si internationale, precum Academia Romana, Earthworks, Greenpeace, Mining Watch. Lista, insa, nu se opreste aici. Pentru apararea drepturilor locuitorilor zonei au intervenit reputati oameni de stiinta si personalitati culturale din tara si strainatate, care au considerat acest fapt o pierdere identitatii. Constientizarea riscurilor in urma mineritului aurifer, ar trebui sa vina din partea tuturor localnicilor, iar deciziile trebuie sa fie aceleasi pentru toti. Angajamentele luate de catre investitorul strain nu pot trece neluate in seama, dat fiind faptul ca se promite infiintarea unei noi scoli, a unei noi sali de sport, dar si introducerea calculatoarelor in fiecare clasa.

De asemenea, un alt avantaj al demararii proiectului minier l-ar putea constitui imbunatatirea calitatii serviciilor medicale, prin infiintarea unui nou centru medical si renovarea dispensarului local. Facilitatile si utilitatle oferite ( case noi, introducerea retelei de apa in fiecare curte ), ar putea insemna transformarea intr-un sat modern, total diferit de cel de pana acum.

Cu toate acestea, pledez pentru conservarea valorilor culturale, dat fiind faptul ca istoria tarii este unica. Consider ca niciun investitor strain nu are dreptul sa intervina in structura unei comunitati in care nu isi are originea. Daca traditiile, miturile noastre ar disparea, atunci ce folos sa mai scriem carti in care sa vorbim despre maretia tarii noastre, despre faptele eroice din trecut? De ce sa distrugem pamanturile unde stramosii nostri au luptat pana la ultima suflare? Sansa unui trai mai bun se poate castiga muncind, oamenii locului putand sa adere la ea prin alte mijloace. Nu consider ca distrugerea gospodariilor ar putea insemna solutionarea tuturor problemelor. Probabil ca cel care nu are implantat acel simt national, ar putea renunta cu usurinta la pamanturile natale, la trecutul istoric, in favoarea unui trai mai bun. Dupa parerea mea, proiectul minier nu face altceva decat sa distruga acel ceva pentru care altii si-au dat dat viata, testandu-ne astfel noua, romanilor, constiinta civica. Daca lucrurile ar sta altfel si nivelul de trai al oamenilor nu ar fi atat de scazut, probabil ca nimeni nu ar fi tentat sa isi cedeze propria casa, propriul pamant, in vederea castigarii altuia mai bun. Dat fiind faptul ca situatia in care ne aflam in momentul de fata nu este una tocmai buna, imbolnavirea mintilor locuitorilor zonei se poate realiza foarte usor, fara vreun efort prea mare. Daca cineva isi doreste schimbarea, ar trebui sa fim noi cei care sa investim in ea. Nu ar trebui sa asteptam ca cei straini sa fructifice propriile noastre pamanturi. Ar trebui sa fim noi cei care sa scoatem la suprafata ceea ce avem mai bun, sa aratam lumii intregi bogatiile tarii si sa demonstram ca suntem demni de ele. Desi justitia, de multe ori, e oarba, nu ar trebui sa ne oprim aici. Daca puterile noastre s-ar uni, cu siguranta am reusi sa facem dreptate. Daca nici intr-un caz ca acesta nu putem interveni, atunci ce folos sa ne mai numim << romani >> ? Ce folos sa scriem despre Mihai Viteazul, Stefan cel Mare si multi altii? Unde a disparut setea de libertate, de autonomie? Unde punem chinurile prin care cei dinaintea noastra au trecut? Ce facem cu drapelul tarii noastre, cu imnul national? Mai au ele oare ecou in sufletele noastre? Se numeste roman acela care nu concepe sub nicio forma sa necinsteasca memoria stramosilor nostri.

In concluzie, pledez pentru modernizarea tarii, dar nu prin furtisaguri. Doresc schimbarea, dar nu il aprob pe cel care pateaza istoria nemului roman. Doresc un nivel de trai mai ridicat, dar nu prin punerea la dispozitie strainilor a tot ceea ce avem mai de pret. Iubindu-ne tara, ne iubim si cinstim pe noi insine!