Capitolul I -Aspecte teoretice ale riturilor de trecere- 1. Clasificarea riturilor Umanitatea a cunoscut inca din cele mai vechi timpuri diverse forme de stratificare sociala, de grupare a idivizilor in grupuri mai restranse care au ca rol identificarea acestora cu rolul pe care il au de indeplinit in societate. Astfel, cea mai rudimentara forma de a imparti societatea este bazata pe principiul laicitatii si al sacralitatii, intre lumea sacra si lumea profana existand incompatibilitate intr-atat incat trecerea de la o dimensiune a existentei la cealalta necesita un stadiu intermediar. Un alt temei de separare a grupurilor de indivizi este cel economic, spre exemplu impartirea pe paturi sociale. Trecerea unui individ dintr-o patura sociala in alta este conditionata de depasirea unor bariere, a unor praguri prin care exponentul unei clase sociale da dovada ca este capabil sa se integreze in noul grup de care apartine, sau prin care individul dobandeste anumite calitati necesare depasirii vechii sale conditii sociale. In masura in care societatea este mai primitiva sacrul ocupa un loc mai important in viata individului si a societatii, guvernand majoritatea aspectelor existentei umane incepand de la nastere, continuand cu elementele definitorii ale vietii individului si anume familia, adapostul si hrana pana la moartea acestuia. De asemenea, numeroase societati sau grupuri sunt organizate pe fundamente magico-religioase, ele fiind capabile sa tranziteze alte grupuri sau forme de impartire a indivizilor. Astfel, tagma preoteasca a unei denominatiuni religioase se comporta ca un intreg unitar, preotii considerandu-se frati indiferent de tara din care provin sau de limba pe care o vorbesc. Interpunerea si suprapunerea societatilor poate fi exemplificata si intr-un cadru mai restrans, cel familial, unde indivizii fac parte din categorii distincte de varsta si sex dar formeaza cu toate acestea un ansamblu unitar numit familie. In plan politic putem vorbi despre impartirea locuitorilor pe regiuni, pe orase, pe triburi, pe clanuri si ginte. Viata individului este compusa din treceri succesive de la un anumit grup la altul, de la un nivel la altul, de la o clasa sociala la alta. Odata cu inaintarea in varsta individul isi schimba statutul social, asemenea unui prescolar care odata cu implinirea varstei de sapte ani si inscrierea in cadrul ciclului de invatamant primar trece de perioada-prag a inscrierii si devine elev. Intr-un alt context putem vorbi de acte speciale care insotesc trecerea de la un cadru social la altul cum sunt perioadele de ucenicie premergatoare schimbarii ocupatiei sau al locului de munca. Intr-o maniera asemanatoare se organizeaza ceremoniile de trecere la popoarele semi-civilizate. Constientizarea faptului ca orice actiune a individului produce o reactiune a condus la impunerea acestor ceremonii pentru a crea un context favorabil schimbarii, astfel trecerea de la un stadiu la altul este realizata fara ca echilibrul societatii sa fie perturbat de modificarile ce au loc in interiorul acesteia. Oricare forma de existenta umana necesita anumite momente de cotitura, momente de modificare a statutului fiintei umane precum nasterea, casatoria, procreerea si moartea, acestea devenind subiectul unor ceremonii cu scopul comun de a facilita trecerea individului dintr-o dimensiune a existentei in alta. Avand acelasi scop, aceste ceremonii sunt asemanatoare, suferind alteratii pe masura ce individul inainteaza pe scara sociala depasind anumite limite si frontiere. Asemena etapelor care guverneaza existenta Universului si bunul mers al proceselor si al fazelor existentiale ale lumii naturale de care omul este strans legat, existenta unor praguri si ceremonii care sa guverneze viata sociala si individuala este o conditie sine-qua-non a existentei umane. Astfel trecerea de la un sezon la altul, de la un an la altul sunt procese marcate de evenimente-cheie cu rol de prag precum solstitiile pe cand in plan social si uman aceste procese de schimbare a statutului individului sunt marcate de ceremonii si ritualuri. Desi delimitarea exacta a riturilor si ceremoniilor este imposibila, prima forma de impartire a riturilor distinge doua clase de rituri: 1. Riturile simpatetice; 2. Riturile contagioniste. Riturile simpatetice sunt bazate pe credinta actiunii asemanatorului asupra asemanatorului, a contrariului asupra contrariului, a recipientului asupra continutului, a partii asupra intregului si reciproc, a aparentului asupra obiectului sau asupra fiintei reale si reciproc, a cuvantului asupra actului. Aceste rituri au fost semnalate de catre E.-B. Tylor si studiate de catre cercetatori precum A. Lang si E. Clodd . Totusi trebuie mentionat faptul ca scoala animista nu a emis nicio clasificare riguroasa a credintelor si riturilor. Lucrarea lui Tylor, Civilisation Primitive se afla la baza tuturor tipurilor de cercetare complementara, mai cu seama din spatiul rusesc. Un alt tip de orientare se face cunoscuta odata cu Mannhardt , a carui continuator, J.-G. Frazer i-a evidentiat rolul in formarea noii orientari. Frazer si Mannhardt isi infiinteaza propria scoala, la aceasta contribuind si Robertson Smith care aduce un nou filon de cercetare asupra sfantului, sacrului, purului si impurului. Aceasta scoala cuprinde savanti precum Sydney Hartland , A. Dieterich sau Hubert si Mauss in Franta. Intr-adevar cele doua scoli sunt legate strans una de celalalta. C.-P. Tiele intemeiaza scoala dinamista, sustinuta de A. Van Gennep , K.-Th. Preuss , L.-R. Farnell si altii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
