Religia și evoluția acesteia

Destinul sociologiei se leaga in mod esential de problema religioasa, de abordarea si definirea religiei. Aceasta a jucat un rol important in constituirea sociologiei ca stiinta, problema religiei fiind abordata de marii sociologi ai secolului XX.

Religia reprezinta ansamblul de credinte si practici grupate in jurul conceptului de sacru sau divin. Din punct de vedere sociologic, aceasta are un impact ce poate fi sesizat pe doua paliere: la nivel microsocial si la nivel macrosocial. In cadrul primul nivel, religia satisface nevoia de transcendenta a individului si formeaza caracterul, iar la nivel microsocial religia modeleaza constiinta colectiva.

Religia cunoaste o evolutie de-a lungul timpului, astfel ca se poate vorbi despre formele elementare ale vietii religioase si de formele evaluate ale acesteia. In cadrul formelor elementare ale vietii religioase se remarca animismul ce poate fi definit ca si credinta conform careia orice lucru si fiinta sunt considerate insufletite, fetisismul ce desemneaza credinta in obiecte sau animale considerate sacre si aducatoare de protectie, precum si cultul mortilor sau al stramosilor, ce implica venerarea acestora prin diferite ritualuri, intrucat se considera ca ei pot fi cauza unor anumite intamplari negative. In cea de-a doua categorie poate fi incadrat cultul zeilor, acesta fiind practicat de diferite popoare si natiuni. Cultul zeilor cunoaste el insusi evolutii, astfel ajungandu-se de la politeism, la dualism, triteism, iar in cele din urma, la monoteism.

In perioada premoderna, religia se regasea in toate sferele de activitate ale societatii, acest lucru schimbandu-se insa o data cu modernizarea societatii si facandu-si astfel simtita prezenta fenomenul de secularizare prin care sociologii inteleg desacralizare sau laicizare.