Religia ca Tip de Comportament Uman

Religia este credinta in supranatural, sacru sau divin, si codul moral, practicile, dogmele, valorile si institutiile asociate cu aceasta credinta. In cursul dezvoltarii sale religia a luat un imens numar de forme in diverse culturi sau persoane.

Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolica a unei increderi in existenta unei realitati absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Aceasta incredere este credinta. Ea permite omului sa se orienteze in chestiunea marilor intrebari ale vietii si da omului un sens existentei sale care depaseste viata sa biologica.

Etimologie

Cuvantul religie vine din limba latina, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dupa Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legatura cu Dumnezeu). Religia poate fi definita ca un sistem bazat pe incercarile oamenilor de a explica universul si fenomenele lui naturale, adesea implicand una sau mai multe zeitati sau alte forte supranaturale, sau ca un sistem de cautare a scopului sau intelesului vietii. In mod obisnuit, religiile evolueaza din/catre mitologie si au drept caracteristici necesitatea credintei si un mod specific de a gandi si a actiona pe care credinciosii sunt indemnati sa le respecte. Religile crestine scocotesc cuvantul "religie" ca "legatura libera si constienta a omului cu Dumnezeu".

Religia ca tip de comportament uman

Religia este un tip de comportament uman (credinte, ritualuri) referitor la fiinte, forte si puteri supranaturale. Ca orice fenomen social si religia poate fi explicata printr-o serie de functii pe care le indeplineste intr-un context social determinat:

1. Functia cognitiva

Religia este o forma de explicare a lumii, in conditiile lipsei unei cunoasteri stiintifice. Ca modalitate de cunoastere, specific religiei este forma preteoretica, mitologica. Ea are o marcata orientare antropomorfica, proiectand caracteristicile existentei umane (prima existenta la care cunoasterea umana a avut acces), pentru explicarea tuturor celorlalte domenii ale existentei. In aceasta perspectiva, antropologul social englez E. B. Tylor [1] ofera o prima teorie sistematica, fundata pe o mare cantitate de date. Tylor considera ca fiind caracteristic religiei ideea de suflet care a aparut din incercarea omului primitiv de a explica o serie de experiente ca aceea a viselor, transei si mortii.

2. Functia actionala

Religia este o forma de extensie a capacitatilor umane limitate de actiune. James Frazer [2] argumenteaza ca omul primitiv a incercat sa abordeze lumea, in completarea tehnicilor sale curente, prin magie (complex de tehnici prin care omul incearca sa realizeze scopurile sale controland fortele supranaturale). Religia a aparut cand omul a realizat ca magia este ineficace. In loc sa incerce sa controleze fortele supranaturale prin descantece, formule, ritualuri, omul incearca sa induplece, sa solicite ajutorul acestora,

Emile Durkheim - ,,Formele elementare ale vietii religioase"

Max Weber - ,,Etica protestanta si spiritul capitalismului"

http://www.dictsociologie.netfirms.com/

http://ro.wikipedia.org/