Relația dintre educația interculturală, tolerantă și cooperare în acceptarea comunităților etnice

Extras din referat Cum descarc?

Interculturalitatea, ca expresie a dialogului interactiv intre culturi, intre comunitati cu valori culturale diferite, contribuie fara indoiala la definirea unui spatiu de convietuire pasnica, tolerant, integrator, dinamic, creator si, as spune, progresist deopotriva.
Diversitatea culturala reprezinta o sursa, dar si un factor, nu de divizare, ci de imbogatire a fiecarei societati. O societate pluralista si cu adevarat democratica este nu doar cea care respecta drepturile persoanelor apartinand comunitatilor etnice, ci si cea care creeaza conditiile pentru exprimarea, pastrarea si dezvoltarea acestei identitati. Astfel sunt asigurate conditiile mentinerii si dezvoltarii societatilor multiculturale.
Diversitatea culturala la nivelul unei societati, prin prezervarea si promovarea identitatii - fie ca este ea culturala, lingvistica sau religioasa - a membrilor unei comunitati etnice, si integrarea in societatea careia ii apartin membrii acesteia nu se exclud reciproc, ci sunt doar fetele ale aceleiasi monede, in antiteza cu orice politica de asimilare, respectiv de segregare.
In general, se poate spune ca modelul de interculturalitate promovat de Romania raspunde pe deplin atat imperativului conservarii si afirmarii esentei identitare, cat si dezideratului definirii unui spatiu cultural integrator, tolerant, fundamentat pe dialogul interetnic, pe cunoasterea si respectul reciproc.
Scopul politicilor in domeniul comunitatilor etnice este unul dual: anume, de a proteja identitatea specifica - culturala, lingvistica, etnica - a persoanelor apartinand comunitatilor etnice si de a asigura convietuirea armonioasa intre majoritate si comunitatea etnica, precum si intre comunitatile etnice insele. Astfel, atentia se indreapta nu numai asupra necesitatii de a proteja identitatea specifica a persoanelor care apartin unei comunitati entice anume, dar si asupra necesitatii integrarii lor in societatile careia ii apartin. Politicile astfel definite contribuie la crearea unor societati tolerante, bazate pe dialogul intercultural, care, prin definitie, previne conflictul. Promovarea unor politici care, dimpotriva, ar duce la segregarea intre minoritate si majoritate nu ar avea, cu siguranta, acelasi rezultat.
Separatia intre comunitati si grupuri nu este, in general, o baza solida pe care sa se poata construi o societate functionala, cu perspective pozitive de stabilitate durabila. Integrarea implica interactiune, nu doar tolerarea unei pluralitati de cultura. Statele in care sunt comunitati entice au obligatia de a incuraja spiritul de toleranta si dialogul intercultural si de a lua masuri eficiente pentru promovarea respectului reciproc, a intelegerii si a cooperarii intre toate persoanele care traiesc pe teritoriul lor, indiferent de apartenenta lor etnica, culturala, religioasa sau lingvistica. Cu siguranta trebuie promovata toleranta, dialogul intercultural pentru consolidarea coeziunii sociale, prin eliminarea barierelor intre persoanele apartinand grupurilor etnice, culturale, lingvistice si religioase, prin incurajarea organizatiilor interculturale si a miscarilor care urmaresc promovarea respectului reciproc si a intelegerii si, respectiv a integrarea acestor persoane in societate concomitent cu pastrarea identitatii acestora. Aceasta este esenta multiculturalismului: recunoasterea, protejarea, promovarea diversitatii la nivelul unei societati pe baza identitatilor distincte (lingvistice, religioase, etnice). Cu toate acestea diversitatea prin ea insasi, desi necesara, nu este suficienta pentru dezvoltarea unei societati tolerante si integrate sau pentru asigurarea cunoasterii reciproce intre aceste ,,identitati distincte". In acest scop, ,,identitatile distincte" ale minoritatilor si ale majoritatii trebuie sa interactioneze, trebuie sa dialogheze unele cu altele. Pentru ca interactiunea conduce la intelegere reciproca, la acceptarea identitatilor distincte, prevenind izolarea acestora si degenerarea societatii intr-una conflictuala.
Multiculturalismul, ca instrument valoros care reorienteaza politicile de asimilare si de definire a unei culturi omogene a majoritatii in politici de respect si de promovare a ,,identitatilor distincte", cu toate ca este absolut necesar in edificarea unei societati democratice, nu poate sa atinga acest obiectiv de unul singur. De aceea, inter-culturalismul ca interactiune, ca dialog activ intre multiplele culturi si identitati la nivelul unei societati reprezinta, de fapt, elementul definitoriu al societatilor tolerante, integratoare, adica ale societatilor cu adevarat diverse sub aspect cultural.

Fisiere in arhiva (1):

 Relatia dintre educatia interculturala, toleranta si cooperare in acceptarea comunitatilor entice.docx

Bibliografie

1. Ciolan, Lucian, Pasi catre scoala interculturala, Editura Corint, Bucuresti, 2000;
2..Glava, Catalin, Sarcini si obiective ale educatiei multiculturale in contextul social contemporan in Irina Culic, Istvan Horvath, Cristian Stan (coordonatori), Reflectii asupra diferentei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 1999.