Regulile metodei sociologice de Emil Durkeim

Regulile metodei sociologice

Émile Durkheim

I. Introducere

Émile Durkheim s-a născut la 15.04.1858 în estul Franței, într-o familie tradițională de evrei. Activitatea lui Durkheim este bazată și are ca punct de pornire, încercarea de a convinge oamenii de știință de legitimitatea și necesitatea acestei noi discipline, și anume sociologia. Aceasta din urmă necesită de a fi studiată în cadrul științelor sociale. Opera sa își are începutul simultan cu perioada prin care trecea Franța, și anume confruntarea acesteia cu mari probleme sociale. De aici E.Durkheim încearcă să înțeleagă relația ce se formează între individ – societate. Émile Durkheim este considerat fondatorul științei sociologice, astefl delimitînd anumite granițe ale acestui domeniu, și totodată impunînd-o ca disciplină academică.

Pentru o mai bună înțelegere a lucrării ”Regulile metodei sociologice”, voi analiza această lucrare pe capitole, așa cum marele autor a încercat să explice lumii întregi ce este un fapt social și să scoată în evidență anumite reguli de observare a acestuia, și nu doar. În aceeași ordine de idei voi denumi cele 6 capitole coexistente în lucrare și anume:

• Introducere;

• Capitolul I. Ce este un fapt social?;

• Capitolul II. Reguli cu privire la observarea faptelor sociale;

• Capitolul III. Reguli cu privre la distincția dintre normal și pathologic;

• Capitolul IV. Reguli cu privire la constituirea tipurilor sociale;

• Capitolul V. Reguli cu privire la explicarea faptelor sociale;

• Capitolul VI. Reguli cu privire la administrarea probei.

II. Capitolul I. Ce este un fapt social?

În capitolul I al acestei lucrări, autorul vorbește nemijlocit de faptul social care reprezintă orice fenomen ce are loc înăuntrul societății, în interiorul acesteia. În orice societate există anumite fenomene care necesită a fi studiate, dar care în mare parte nu au nici o legătură cu psihologia sau biologia, ci din contra sunt fenomene, fapte ce țin de societate, ce trebuie analizate și studiate de însăși sociologia.

În general orice membru al societății are anumite obligații și drepturi, dar acestea trebuie să fie îndeplinite sau respectate astfel încît acestea să nu se întoarcă împotriva acestuia, deoarece pentru orice fapt social comis de un oarecare individ își are consecințele sale indifferent dacă aceste consecințe se exercită asupra societății sau însuși a individului. Orice membru al societății este constrîns de a se conforma regulelor societății pentru o existență armonioasă în cadrul ei.

Orice fapt social există înafara conștiinței individuale ale oricărui individ, la fel ca și cum există anumite sisteme care ajută individual în existența sa, dar care au existat înafara lui și care funcționează indifferent dacă acesta le folosește sau nu. Autorul menționează în capitolul I și despre constrîngeri care de fapt se exercită asupra individului cu aceeași putere indifferent dacă acesta se conformează anumitor principia chiar dacă acest lucru îi este imposibil de realizat. Prin exemplele enumerate de autor distingem o serie de fapte care constau din maniere de a acționa, exprimate prin reprezentări și acțiuni; de aici și tendința autorului de a face o separare între fapte cărora le revine calificativul de sociale și care nicidecum nu pot fi confundate cu fenomene psihice sau fenomene organice.

Există anumite fapte sociale care ne sunt impuse dinafară, adică de un grup, de o adunare, iar odată ce apare dorința de a opune rezistență anumitor idei, atunci, individual rămîne a fi o victim a unor sentimente și iluzii.

Un individ aflat în multime este ușor de influențat, dar odată ce acesta se află în totală solitudine, aceste sentimente îi devin străine, deci societatea influențează asupra noastră, și asdupra faptelor sociale pe care le înfăputim.

Prin definiție, un fenomen nu poate fi colectiv decît atunci cînd este comun tuturor membrilor societății, atunci cînd acesta este general. Un fapt social este recunoscut după pueterea sa de constrîngere asupra unui individ.

La finalul acestui capitol, autorul adduce spre cunoașterea noastră definiția de fapt social – reprezintă orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil să exercite asupra individului o constrîngere exterioară; care este general pentru o întreagă societate dată, avînd în același timp o existență proprie independent de manifestările sale individuale.