Recursul la forță în relațiile internaționale

CAPITOLUL 1: Coceptul de violenta

Termenul de <violenta> poate avea mai multe intelesuri, printre care:

aducere de prejudicii oamenilor prin ucidere,mutilare sau cauzare de suferinte;

amenintarea cu astfel de acte;

vatamare fizica si psihica;

distrugere de bunuri.

Pt unii autori politici conceptul de violenta e aplicabil sistemelor politice,sociale si economice opressive.Teoria politica are ca principal obiect de studiu fenomenul utilizarii violentei organizate de catre stat sau cel al razvratirii violente impotriva statului. Pe plan intern, de inabusirea sciziunii se ocupa politia, iar pe plan extern, fortele armate ale statelor. In traditia gandirii politice occidentale violenta e vazuta ca mijloc indezirabil, dar cateodata necesar pt atingerea obiectivelor politice.

Statul si-ar putea justifica minimul de violenta, inaintand ca motiv mentinerea ordinii sociale, dar numai in contextual legalitatii si al unui regim ce are sprijinul majoritatii. Chiar si razvratirea violenta e justificata, dar numai impotriva tiraniei.

CAPITOLUL 2: Razboiul drept

Razboaiele trebuie evitate prin diplomatie, comert si drept international. Ele sunt legitime cand e vorba de apararea sigurantei nationale sau de sustinerea anumitor principii.

Sintagma <razboi drept> se refera la intreaga traditie a gandirii si practicii din cultura occidentala preocupata sa determine legalitatea folosirii fortei in scopuri politice si de fixarea unor limite.

Primul ginditor care a meditat pe tema temeiului razboiului a fost Sf. Augustin. Din pacate, definitia data de el razboiului drept a fost insusita de un crestinism care a distrus apoi, in numele ei, civilizatii intregi.Daca e sa ne raportam la verdictul Sf. Augustin, razboiul din Irak este unul drept, fiindca el are in vedere eliminarea unui lider care conduce in mod despotic si isi supune poporul la silnic. Nu e nici o indoiala ca, daca Israelul nu ar fi distrus instalatiile nucleare ale lui Saddam inca din anii 80, am fi asistat, poate pina astazi, la un razboi purtat cu arme de distrugere in masa. (1)

Teza eliberarii poporului irakian de sub asuprirea regimului dictatorial nu prea sta in picioare de vreme ce insisi atacatorii recunosc ca poporul nu e inca foarte constient de binefacerile unui sistem pluripartinic liber. Mai mult, existenta militiilor populare, care in loc sa-i intimpine pe americani ca pe niste eliberatori pun mina pe arme si isi apara tara, arata ca, la fel ca si in fosta Iugoslavie, Occidentul este incapabil sa inteleaga esenta altor popoare. Poate ca irakienii nu-l iubesc cine stie ce pe Saddam, dar distrugerea capitalei lor li se pare mult mai grava decit negarea accesului la o democratie pe care nu o apreciaza defel... (2)

Specialistii in drept international, ca J. B. SCOTT, privesc teoria razboiului drept (medievala) si dreptul international (modern) ca doua etape in dezvoltarea acceluias ansamblu de idei; in mod similar, W.V. O BRIEN vorbeste despre traditia razboi drept-razboi limitat , sustinand ca ideea razboiului limitat este expresia contemporana a ideii de razboi drept.