Recenzie Sociologie

Nicolae Petrescu, Primitivii. Organizare. Institutii. Credinte. Mentalitate.

Nicolae Petrescu s-a nascut la 12 iunie 1886, in Bucuresti. A urmat liceul la Bucuresti, la Institutul ,,Schewitz Therrier" si la Liceul ,,Matei Basarab", iar studiile universitare de filosofie le-a urmat la Berlin, Oxford si Paris. A fost profesor in statul Indiana, la Wabash College1, fapt ce l-a determinat sa studieze comunitatile arhaice cu care a intrat in contact. Devine conferentiar la Catedra de Sociologie si Etica din cadrul Facultatii de Filozofie si Litere din Bucuresti. Colaboreaza la diverse reviste de specialitate din tara si strainatate, fiind ales membru corespondent al Academiei Romane, pentru activitatea sa stiintifica, in anul 1945.

Preocuparile lui N. Petrescu au evoluat de la istoria filosofiei catre etnologie,sociologie si antropologie.

In operele sale este evidenta tendinta spre cercetarea pluridisciplinara a comunitatilor arhaice contemporane. Autorul porneste de la prezentarea unui fenomen general, iar in final ajunge la particular,

folosind frecvent metoda comparatiei.

Editia realizata de I. Oprisan mai contine, pe langa textul propriu-zis al lucrarii insotit de cele doua prefete, autobiografia profesorului N. Petrescu, o prezentare a operei si lucrarilor sale stiintifice, nota asupra editiei, bibliografia si indicele de autori.

In primul capitol, profesorul isi propune sa elucideze problema primitivilor,incercand mai intai sa defineasca termenul ,,primitiv", care a primit treptat un sens peiorativ determinandu-ne sa ne gandim la comunitatile aflate pe o treapta inferioara de civilizatie, iar acest lucru se datoreaza in primul rand evolutiei limbii.Cuvantul provine din latinescul ,,primitivus", care inseamna ,,primul", ,,cel dintai".

Din nefericire, eroarea legata de acest termen a persistat de-a lungul timpului.Cercetarile intreprinse de sociologi, etnologi, antropologi, la care autorul se raporteaza, au reliefat faptul ca intre comunitatile arhaice si europeni exista unele puncte comune, dar si unele deosebiri, de care nu se fac vinovate acele

grupuri, deoarece ele sunt nevoite sa se adapteze mediului in care traiesc.

N. Petrescu atrage atentia asupra modului in care cercetatorul trebuie sa perceapa informatiile, facand o distinctie intre cele doua categorii existente (subiective si obiective), informand cititorii despre metoda comparativa, cel mai des utilizata in cercetarea comunitatilor vechi, si evidentiind faptul ca pentru a

vorbi despre originea unei civilizatii, trecutul nu trebuie inlaturat in favoarea prezentului.

In cel de-al II-lea capitol, sunt dezbatute probleme legate de rolul pe care il joaca fenomenele naturale in organizarea unui trib, apoi se realizeaza o clasificare a nevoilor grupurilor vechi, pe primul loc situandu-se cele biologice si materiale, iar ulterior cele spirituale. Alte aspecte, care nu pot fi neglijate, sunt cele legate de ierarhie, de comunicarea intre membrii de acelasi sex ai grupului, de supunerea indivizilor fata de legile stabilite de comunitate, de veneratia aratata celor curajosi,batranilor, preotilor si vracilor.

In triburi era evidenta discriminarea intre sexe, dar aceasta diferea in functie de zona si comunitate, neputandu-se vorbi despre o mentalitate sau o regula general-valabila pentru toate grupurile.

In interiorul comunitatii, grupurile secrete aveau un rol bine stabilit, deoarece in cadrul lor se desfasurau diverse ceremonii cu caracter religios, ferite de ochii neinitiatilor, ori se luau decizii in problemele pe care sfatul batranilor nu le putea solutiona.

In cel de al III-lea capitol, este analizata problema totemului, autorul propunand o definitie a termenului care reliefeaza faptul ca parerile in ceea ce priveste conceptul discutat sunt impartite. Astfel, unii cercetatori nu considera totemismul o religie, ci o ruda a acesteia, in timp ce