Jean-Claude Kaufmann este sociolog francez, nascut in 1948, la Rennes. Teoretician si cercetator al vietii cotidiene, Kaufmann este director al CNRS, Centre National de la Recherce Scientifique, al Universitatii Sorbona din Pairs. Cartea ,,Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste" a aparut in 2002 si este o cercetare calitativa, prin care autorul incearca sa afle care sunt factorii care influenteaza alegerea partenerului in societatea moderna. Kaufmann se opreste asupra unui singur aspect din viata oamenilor, care se dovedeste a fi extrem de important, si anume, prima dimineata de dupa o noapte petrecuta impreuna cu partenerul. ,,Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste" a aparut la editura Humanitas, Bucuresti, in 2007, in traducere din franceza de Dana Ligia Ilin. Pentru realizarea acestei carti, Kaufmann a lucrat timp de doi ani, perioada in care a luat interviuri mai multor oameni, de varste diferite, cu ocupatii la fel de diferite. Acestia i-au raspuns la intrebarile mai mult sau mai putin indiscrete: ,,Climatul interviurilor prezente poate fi rezumat in cateva cuvinte: rasetem, duiosie, nostalgie" (p. 12). Aceasta a fost metoda sa de cercetare. Apoi fiecare interviu a fost analizat si interpretat din punct de vedere sociologic. ,,Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste" este structurata in trei parti: I. Scene din prima dimineata, II. Orori si minuni din primele dimineti, III. Soarta cuplului se hotaraste in prima dimineata. Subcapitolele au titluri sugestive, care rezuma perfect continutul. Iata cateva exemple: Trezirea - ,,Cine sunt?", ,,Nu-i stiam latura asta", Patul-cocon - ,,Prelungirea momentului", ,,O plenitudine vida", Parasirea patului - ,,Pudoarea", ,,Dimineata e altceva", Toaleta - ,,Sa-mi dreg un pic fata", ,,Misterele din baie", Micul dejun - ,,Sandvici cu carnat si prajituri", ,,Painea era veche". Al doilea capitol este impartit in Diminetile rele, Diminetile fermecate, Diminetile Oarecare. Aceasta carte poate fi asemanata cu un roman deoarece are un titlu perfect pentru acest gen de proza, se urmareste viata unor personaje (Kaufmann a dat nume fictive celor pe care i-a intervievat), exista intentia unui fir epic, autorul intitulandu-si fiecare capitol din prima parte a cartii in ordinea cronologica a intamplarilor din prima dimineata. Insa remarcile sale sunt strict sociologice, Kaufmann incercand sa dea o explicatie din punct de vedere social tuturor lucrurilor care se intampla in aceasta parte e vietii indivizilor. In ,,Scene din prima dimineata", Jean-Claude Kaufmann incearca sa aduca in prim-plan de la aspectele generale pana la cele mai mici detalii ale primei dimineti. Oamenii sunt impartiti in doua categorii, astfel ca actioneaza si reactioneaza in functie de acestea: cei care sunt gazde si cei care dorm in ,,deplasare". Cei din prima categorie sunt de obicei mai relaxati, pot cu usurinta sa-si urmeze tabieturile, pe cand ceilalti se simt oarecum stingheri pentru ca sunt intr-o casa noua, pe care o descopera incet, uneori avand parte de surprize mai putin placute (de exemplu: prosopul murdar, geamul prea mare de la baie, intalnirea cu parintii, tabloul lui Van Gogh). Insa se poate intampla ca si gazdele sa fie prinse pe picior gresit, cum ar fi dezordinea din casa, care partenerului ar putea sa nu-i placa. Un lucru important, care ajunge sa fie un paradox, este pudoarea. Spre exemplu Colombine se temea sa apara goala in prima dimineata, asteptand ca Franck sa se ridie din pat, nedorind sa se dezvaluie ea prima. Dar unde este paradoxul? Paradoxul este ca ea in acea noapte nu avusese niciun fel de probleme in a iesi dezbracata in plina strada, cand luminile de la stalpi erau aprinse, pentru a ajunge la mare sa faca baie. Insa dimineata se simtea ,,aiurea, e al naibii de ciudat" (p. 34). Explicatia pe care o da Kaufmann acestei temeri este urmatoarea: ,,[teama] este sursa vibratiilor si frisoanelor pe care le simtim. Iubirea este un conglomerat de emotii diferite, printre care se numara si teama, care joaca un rol de alimentare a intensitatii. Iubirea ar fi un pic fada fara neliniste" (p. 38). De asemenea constata ca si barbatii au aceeasi mentalitate cand vine vorba de privirea critica asupra trupului lor la coborarea din pat: ,,Poate ca de teama de a nu dezamagi la nivel fizic, poate ca nu am dimensiunile ideale, sunt un pic jenat in acesta privinta. (Rodolphe)" (p. 40) Micul dejun este si el foarte important. O data coborati din pat, cei doi isi dau seama ca acum chiar trebuie sa comunice. Daca in pat lipsa vorbelor era mascata de saruturi si imbratisari, acum este momentul ca ei sa-si dezvaluie adevarata fata. De aceea unii prefera micul dejun luat in pat pentru a nu trebui sa faca prea mare efort in a vorbi cu celalalt. Apar acum diferentele de gust, de obiceiuri. Unii beau cacao cu lapte de dimineata, acum sunt nevoiti sa bea ceai ,,de dragul ei" (p. 66). In acest moment cei doi se transforma, isi schimnba identitatea, se creeaza un nou univers, in care obiceiurile lor se intrepatrund. Micul dejun este o noua ocazie in a-ti dezvalui partenerul si mai mult, chiar fara sa vrei il studiezi. Atat barbatul cat si femeia sunt atenti la ceea ce vorbesc, se tem de orice greseala. Acum ei trebuie sa impresioneze, sa placa, joaca un rol fara intentie de la bun inceput: ,,A fost din nou un moment de studiere. Nu stiam ce sa-i spun. Si nici el nu era prea vorbaret. Cum eram destul de grabiti, asta a accelerat un pic lucrurile. Imi amintesc: ne sarutam mult, asta sa umplem pauzele. Si trebuie sa fi dat drumul si la muzica. (Fanny)" (p. 77).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
