Realități și perspective ale regionalizării României

Regionalizarea reprezintă una dintre principalele caracteristici ale lumii contemporane, ce are mai degrabă dimensiuni economice, politice și de securitate, decât una geografică, așa cum pare la nivelul cunoașterii comune. ”De asemenea, regionalizarea coexistă cu globalizarea, ceea ce poate părea imposibil dacă ar fi luate în considerare grosso modo cele mai popularizate definiții ale celor două procese.”

Regionalizarea României prezintă mize şi oportunităţi reale, istorice pentru fiecare dintre noi, în contextul tendinţelor din Europa, dar şi provocări pe măsură. Efortul politico - administrativ de a ,,alinia” structura teritorial - administrativă a României la cele europene s-a materializat în 1998, când s-au constituit cele 8 regiuni de dezvoltare, criteriul denominării acestora fiind unul compozit, „al punctelor cardinale”, combinat cu cel ,,al regiunilor istorice”: VEST, SUD-VEST OLTENIA, BUCUREȘTI-ILFOV, SUD-MUNTENIA, SUD-EST, NORD-EST, CENTRU și NORD-VEST. Aceste regiuni au la conducere un Consiliu de Dezvoltare Regională, care conține reprezentanți desemnați din fiecare județ pe durata mandatului, iar acesta coordonează Planul de Dezvoltare Regională. ”Pe lângă fiecare regiune de dezvoltare, care nu are personalitate juridico-administrativă, funcționează o Agenție de Dezvoltare Regională, care coordonează procesul de utilizare a fondurilor europene necesare dezvoltării în zonă (PHARE) și propune Consiliului de Dezvoltare planuri de relansare economică a diferitelor localități cu probleme socio-economice.”

Conform art. 20 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, împarțirea administrativ-teritorială a României se face în unități administrativ-teritoriale după cum urmează: comune, orașe, municipii și județe.

Județul este unitatea administrativ-teritorială intermediară între stat și unitățile teritoriale de bază ale organizării administrativ-teritoriale a țării. Județul este alcătuit din orașe și comune în funcție de condițiile geografice, economice și social-politice, de legăturile culturale și tradiționale ale populatiei. ”Pornind de la realitățile conferite și de aplicarea principiului descentralizării și deconcentrării în administrația publică vom defini județul ca unitate administrativ-teritorială complexă, organizată prin lege, care înglobează în suprafața sa orașe cu zone preurbane și comune cu zone agricole, cu o denumire și o reședință, în care sunt organizate, pe de o parte, autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală la nivelul județului și care girează serviciile publice în interes județean și, pe de altă parte, autoritățile administrației publice teritoriale, care asigură realizarea, la nivel județean, atât a intereselor, cât și a serviciilor aflate în competența exclusivă sau partajată a statului.”

Municipiul este cea mai mare unitate administrativ-teritorială urbană. ”Municipiile sunt la bază orașe cu particularitatea că au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viața economică, social-politică și cultural-științifică a țării sau care au condiții de dezvoltare exercitând o acțiune de urbanizare asupra zonei înconjurătoare.”

Orașul este, potrivit Legii nr. 2/1968, un centru de populație mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural și edilitar gospodăresc. Acesta poate fi definit ca ”un centru de populație cu activități sociale complexe - economice, politico-administrative, cultural-educative și științifice cu o denumire și personalitate juridică, fiind organizat de lege ca o unitate administrativ-teritorială.” Orașul are două componente:

- Componenta teritorială - intravilanul, care reprezintă suprafața de teren ocupată sau destinată construcțiilor și amenajărilor (de locuit, industriale etc.) și extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al orașului;

- Componenta demografică și socioeconomică, ce constă în grupurile de populație și activitățile economice, sociale și politico-administrative ce se desfășoară pe teritoriul localității.

Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază care cuprinde populația rurală reunită prin comunitatea de interese și tradiții, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice.

Regionarea propusă este orientată de jos în sus, realizată în baza relațiilor funcționale existente la nivelul sistemului de așezări, consolidând situația actuală, fără a crea perturbări majore. În același context, totuși nu sunt corectate decupajele artificiale, în dezacord cu actuala configurație a fluxurilor la nivel teritorial (umane și materiale). Decupajul administrativ propus permite realizarea unei departajări clare a tipurilor de relații (descentralizare și desconcentrare) existente între nivelele administrative și ale atribuțiilor ce revin fiecărui nivel.