Puterea legăturilor slabe

Puterea legaturilor slabe

Mark S. Granovetter

Universitatea Johns Hopkins

Analiza retelelor sociale este sugerata ca fiind un instrument pentru corelarea nivelelor micro si macro ale teoriei sociologice. Procedura este ilustrata prin elaborarea implicatiilor macro ale unui aspect la interactiunee pe scara mica: puterea legaturilor diadice. Se sustine ca gradul de suprapunere a retelelor de prietenie a doi indivizi variaza in mod direct in functie de rezistenta legaturii dintre ei. Sunt explorate impactul acestui principiu asupra raspandirii influentei si informatiilor, posibilitatea de mobilitate si organizarea comunitatii. Accentul cade pe puterea de coeziune a legaturilor slabe. Majoritatea modelelor de retea au implicit de a face cu legaturi puternice, limitand astfel aplicabilitate lor la grupuri mici si bine definite. Evidentierea legaturilor slabe este potrivita in discutiile despre relatiile dintre grupuri si pentru analiza segmentelor de structura sociala care nu sunt usor de definit in ceea ce priveste grupurile primare.

O slabiciune fundamentala a teoriei sociologice actuale este aceea ca nu coreleaza in mod convingator interactiunile la nivel micro cu nivelele la nivel macro. Studiile statistice la scara larga, dar si calitativ vorbind, ofera o buna intelegere a acestor fenomene macro cum sunt mobilitatea sociala, organizarea comunitatii si structura politica. La nivel micro, o masa mare si in crestere de date si teorii, ofera idei utile si iluminatoare despre ceea ce intampla in limitele unui grup redus. Insa ceea ce se ocoleste in cele mai multe cazuri, este modul in care interactiunile in cadrul grupurilor mici se aduna pentru a forma modele la scara larga.

In aceasta lucrare voi sustine ca analiza proceselor in retelele interpersonale asigura cele mai fructuoase punti de legatura macro-micro. Intr-un fel sau altul, prin intermediul acestor retele interactiunile la scara mica se transforma in modele la scara mare, iar acestea la randul lor, isi au sursele in grupurile mici.

Sociometria, precursor al analizei retelelor, a fost intotdeauna, in mod curios, periferica – de-a dreptul invizibila – in teoria sociologica. Acest lucru se datoreaza partial faptului ca aceasta a fost studiata si aplicata doar ca ramura a psihologiei sociale; dar si datorita complexitatilor inerente ale analizei exacte a retelelor. Nu am dispus nici de teoria, dar nici de tehnicile de masurare si prelevare de probe pentru a muta sociometria de la nivelul obisnuit de grup restrans la acela al marilor structuri. Desi un numar de studii sugestive si stimulatoare au evoluat in aceasta directie in ultima vreme (Bott 1957; Mayer 1961; Milgram 1967; Boissevain 1968; Mitchel 1969), acestea nu trateaza problemele structurale in prea multe detalii teoretice. Studiile care fac acest lucru, implica de obicei un nivel adecvat de complexitate tehnica pentru astfel de surse neplacute, cum este Buletinul de Biofizica Matematica, unde motivatia principala pentru studiul retelelor a fost aceea de a dezvolta mai degraba o teorie a interatiunii neurale decat una sociala (a se verifica recenzia acestei literaturi de Coleman [1960]; si Rapoport [1963]).

Strategia acestei lucrari este de a alege un aspect limitat al interactiunilor la scara mica – rezistenta legaturilor interpersonale – si de a demonstra, in mod detaliat, cum utilizarea analizei de retele poate corela acest aspect cu diferitele fenomene macro cum sunt raspandirea, mobilitatea sociala, organizarea politica si coeziunea sociala in general. Cu toate ca analiza este in special una calitativa, un cititor cu inclinatii matematice va recunoaste potentialul pentru crearea de modele; argumentele matematice, indrumarile si referintele sunt indicate in notele de subsol.

PUTEREA LEGATURILOR

Majoritatea notiunilor intuitive despre „putere” a unei legaturi interpersonale ar trebui sa fie indeplinite de urmatoarea definitie: rezistenta unei legaturi este (probabil lineara) data de combinatia dintre durata, intensitatea emotionala, intimitatea (increderea reciproca) si serviciile reciproce ce caracterizeaza legatura respectiva. Fiecare dintre acestea este, intr-un fel, independenta de cealalta, cu toate ca exista o relatie foarte stransa intre ele. Discutarea masurilor operationale si a ponderii fiecaruia dintre cele patru elemente ramane ca subiect pentru viitoarele studii empirice. In acest scop este suficient ca majoritatea dintre noi sa fim de acord, pe o baza pur intuitiva, daca o legatura este puternica, slaba sau absenta.

Jurnalul American de Sociologie

Luam in considerare doi indivizi selectati la intamplare – ii denumim A si B – si grupul, S=C, D, E, ..., tuturor persoanelor care au legaturi cu oricare dintre ei sau chiar cu amandoi. Ipoteza care ne permite sa asociem legaturile diadice cu structurile mai mari este: cu cat legaturile intre A si B sunt mai puternice, cu atat mai vaste sunt proportiile indivizilor din S cu care amandoi au legaturi, dupa caz, mai puternice sau mai slabe. Aceasta suprapunere in cercurile lor de prietenie este presupusa a fi minima atunci cand legatura dintre ei este absenta, mai mare atunci cand legatura este una puternica si medie atunci cand aceasta este slaba.

Relatia propusa rezulta, in primul rand (prin definitie) din tendinta legaturilor puternice de a implica angajamente pe termen lung. Daca exista legaturi intre A-B si A-C, atunci timpul pe care C il petrece cu B depinde (partial) de cat timp A petrece cu B si, respectiv cu C. ( Daca intalnirile dintre „A si B” si „A si C” ar fi independente, atunci eventualitatea ca „C sa fie cu A si B” ar avea o probabilitate egala cu rezultatul probabilitatilor lor. De exemplu, daca A si B sunt impreuna 60% din timp, iar A si C 40%, atunci C, A si B ar fi impreuna 24% din timp. O astfel de independenta ar fi mai putin probabila dupa, decat inainte ca B si C sa se cunoasca.) Daca intre C si B nu exista niciun fel de relatie, legaturile puternice pe care le au in comun cu A ii vor face sa interactioneze si sa genereze una. Apare aici idea latenta a lui Homans conform careia „cu cat persoanele interactioneaza mai mult intre ele, cu atat pot fi mai puternice sentimentele lor de prietenie” (1950, p. 133).