Puncte de Suport și Elemente Critice în Evoluția Calității Vieții în România

Introducere

Procesul de tranziţie a însemnat modificarea obiectivă importantă a condiţiilor de viaţă ale oamenilor. O privire de ansamblu asupra calităţii vieţii în România relevă puncte în care evaluările indivizilor asupra unor aspecte ale vieţii sunt pozitive, reprezentând elemente de sprijin in viaţa lor, în timp ce alte componente se menţin în zone negative, constituind permanente surse de insatisfacţie în viaţa oamenilor şi riscuri de marginalizare şi excluziune socială.

Ceea ce ne propunem în lucrarea de faţă este să identificăm domenii importante ale vieţii oamenilor aşa cum sunt ele relevate de datele de cercetare şi care constituie fie elemente de sprijin în parcurgerea unui timp de dificultăţi economice, fie surse de îngrijorare, stres, neîmplinire. Perspectiva utilizată este aceea a «calităţii vieţii» care presupune luarea în considerare a evaluărilor pe care oamenii le fac condiţiilor în care trăiesc.

Percepţiile şi autoevaluările înglobează un întreg set de aşteptări, interese, motivaţii, stări sufleteşti, norme, valori, opţiuni politice, filozofice, religioase, precum şi opinia publică şi de grup şi alte elemente care le pot influenţa într-un fel sau altul.

Personalizarea percepţiilor şi autoevaluărilor le face de nesuplinit din exterior. În diferitele judecăţi de tip normativ, emise de un evaluator sau altul (cercetător, politician, oricare altă persoană) în legătură cu valorile dezirabile ale indicatorilor de calitate a vieţii, nu se pot ignora semnificaţiile personale pe care oamenii le atribuie propriei vieţi, dacă se doreşte menţinerea în zona plauzibilului, a credibilităţii, cunoscut fiind faptul că oamenii acţionează pe baza impresiilor, judecăţilor, cunoştinţelor pe care le au despre un anumit aspect de viaţă aflat în atenţie la un moment dat.

Pe ansamblu, evaluările subiective pe care oamenii le fac asupra condiţiilor de viaţă, reflectă performanţele globale, umane ale procesului de dezvoltare social-economică.

Datele de cercetare obţinute prin chestionarea indivizilor conturează prin agregare o imagine coerentă asupra condiţiilor de viaţă ale grupurilor şi comunităţilor umane şi asupra societăţii ca întreg.

Analiza punctelor de suport şi elementelor critice în calitatea vieţii

Domeniul calităţii vieţii poate fi definit prin ansamblul elementelor care se referă la situaţia fizică, economică, socială, culturală, politică, de sănătate etc., în care trăiesc oamenii, conţinutul şi natura activităţilor pe care le desfăşoară, caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care participă bunurile şi serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul şi stilul de viaţă, evaluarea împrejurărilor şi rezultatelor activităţilor care corespund aşteptărilor populaţiei, precum şi stările subiective de satisfacţie/insatisfacţie, fericire, frustrare etc.

Modelul de analiză prezentat în lucrarea de faţă conturează 4 dimensiuni fără a epuiza domeniul complex al indicatorilor de calitate a vieţii. Punctele de referinţă vor fi, în primul rând, calitatea vieţii personale, sfera privată a individului, în al doilea rând calitatea societaţii aşa cum este ea percepută de către oameni, în al treilea rând, relaţia individului cu societatea iar în ultimul satisfacţia/insatisfacţia cu viaţa.

Pentru a caracteriza sfera vieţii personale a oamenilor, au fost incluse în analiză următoarele componente: starea de sănătate, veniturile, locuinţa, familia, relaţiile cu vecinii, locul de muncă, securitatea personală.

Pentru a obţine o imagine asupra societăţii aşa cum este ea filtrată de percepţiile oamenilor am ales sa abordăm următoarele probleme: calitatea învăţământului, calitatea asistenţei medicale, calitatea serviciilor de asistenţă socială, calitatea conducerii societăţii, evaluarea activităţii administraţiei locale, percepţia conflictelor sociale, accesul la educaţie şi posibilitatea obţinerii unui loc de muncă.

Relaţia individului cu societatea în care trăieşte reprezintă o rezultantă a condiţiilor pe care le experimentează la nivel personal şi a celor pe care le oferă, la nivel macro, această societate. Această relaţie se referă la încrederea în oameni, încrederea în instituţii şi participarea la viaţa politică şi socială. În final, va fi luată în considerare evoluţia unui indicator care reprezintă o rezultantă a tuturor condiţiiilor pe care le experimentează oamenii în viaţa lor şi anume satisfacţia cu viaţa.

Calitatea vieţii personale

O privire de ansamblu asupra calităţii vieţii personale relevă faptul că punctele de suport în viaţa oamenilor sunt reprezentate, în principal, de familie, locuinţă, loc de muncă în timp ce elementele critice sunt starea de sănătate, securitatea personală şi veniturile.

Serviciile de îngrijire a sănătăţii nu răspund la nivelul cerinţelor necesităţilor de îngrijire a sănătăţii populaţiei. Prin dez-universalizarea serviciilor de îngrijire a sănătăţii (legea asigurărilor sociale de sănătate, alte reglementări) s-a îngustat accesibilitatea la actul medical pentru o parte din populaţie, cea cu venituri mici, şi a fost ridicat extrem de mult nivelul costurilor suportate de către populaţie, fără ca prin aceasta să sporească şi calitatea îngrijirii medicale.

În sistemul de îngrijire a sănătăţii, constatăm o dinamică ce este caracterizată de inegalităţi şi contradicţii. Astfel, populaţia ce revine la un medic a scăzut de la 555 persoane în 1990 la 479 persoane în 2001 însă populaţia ce revine la un cadru medical mediu a crescut de la 176 în 1990 la 186 în 2001. Între mediul urban şi cel rural se constată mari diferenţe: în urban, în anul 2001 reveneau 302 persoane la un medic în timp ce în mediul rural 1617 persoane la un medic, de aproape 6 ori mai mult. În mediul rural, în anul 2001, la un cadru medical mediu reveneau de 6.1 ori mai multe persoane decât în mediul urban.

Sănătatea se conturează ca un element critic al calităţii vieţii populaţiei.