Capitolul I - Protectia drepturilor copilului in Romania 1. Consideratii generale privind drepturile copilului in Romania 2 2. Protectia copilului prin Legea nr. 272/2004 3 Capitoul II - Ocrotirea minorului prin parinti 1. Ocrotirea parinteasca 9 2. Drepturile si indatoririle parintesti 10 3. Exercitarea ocrotirii parintesti 11 4. Sanctiuni aplicate parintilor 11 Capitolul III - Abuzul sexual asupra minorilor 1. Consideratii generale privind abuzul sexual asupra copiilor 12 2. Principalii factori de risc in producerea abuzului sexual asupra copiilor 14 3. Profilul abuzatorului 14 4. Incestul ca forma de abuz intrafamilial 16 4.1. Definirea incestului 16 4.2. Factori de risc care pot potenta actele de incest 17 4.3. Tulburarile care survin la copii datorita incestului 18 4.4. Evaluare si diagnosticare 18 4.5. Modalitati de tratament 19 4.6. Rolul asistentului social in protectia copilului impotriva abuzului sexual 20 5. Infractiunile impotriva libertatii si integritatii sexuale in Noul Cod Penal 21
Introducere Pentru fiecare dintre noi, copilaria este o secventa de istorie personala. Devenind parinti, copiii nostrii sunt cei pe care ii investim cu propriile sperante neimplinite, asa cum au facut generatiile dinaintea noastra, asa cum vor face generatiile ce vor urma. Copilaria este un taram magic. Nu stim cand si unde se termina. Ne trezim doar ca nu mai suntem copii, ca am iesit din copilarie, uneori fara sa o fi trait pe deplin. Copilaria este o lume fermecata, duioasa, dulce, lina, in care orice se poate intampla. Calitatile si aptitudinile copilului trebuie descoperite si valorificate pentru ca acesta sa-si contureze o personalitate puternica, demna. Copiii sunt mugurii viitorului tarii, de aceea orice subiect tratat despre copii trebuie luat in considerare, de catre institutiile statului, pentru a preveni mai intai si apoi, acolo unde este cazul, a combate situatii sociale problema in care se gasesc copiii fara parinti sau cu parinti dezechilibrati ori cand persoane fara nici un fel de scrupul abuzeaza de slabiciunea copiilor. Lectiile copilariei sunt instinctele adultului, de aceea, primordial in perioada copilariei "omului mic" este necesar un cadru familial armonios, ambient pentru formarea lui psihica, afectiva, morala si fizica ca adult. Dar uneori, cadrul familial lipseste sau in familia de origine nu sunt indeplinite conditiile pentru buna dezvoltare a copilului. Din acest moment intervine societatea, si institutiile statului pentru a-i oferi copilului aflat in dificultate conditii cat mai apropiate de cele familiale. Astfel, au aparut institutii de tip rezidential si de tip familial in care copiilor le sunt oferite conditii apropiate de cele familiale. Insa acestor copii le lipseste un ,,ingredient" pentru a fi fericiti, dragostea parintilor. Protectia, drepturile copilului si aspectele psihologice legate de ei fac parte dintr-un domeniu destul de vast si reprezina o problema delicata des abordata in literatura de specialitate si in mass -media. In aceasta lucrare, am incercat sa cuprind si sa sintetizez drepturile de care se bucura copiii prin legislatia actuala interna si prin cea internationala. De asemenea am urmarit sa prezint situatiile de dificultate in care se poate afla copilul supus unui abuz sexual, implicat in special intr-o relatie incestuosa, si masurile pe care trebuie sa le ia autoritatile, cu competente in domeniul protectiei copilului, in aceste cazuri. Timp indelungat, violentele sexuale au fost in general putin cunoscute. Exista victime care devenind persoane adulte, au avut curajul sa denunte faptele la care au fost supuse. Ele s-au substituit indiferentei specialistilor din sanatate, justitie sau chiar din autoritatea publica. O intelegere sprijinita pe ratiune ar permite elaborarea de masuri educative si legislative in scopul prevenirii agresiunilor sexuale. In peste 50% din cazuri un copil-victima devine la randul sau agresor, numeroase victime ale violentelor sexuale nu reusesc niciodata sa puna bazele unei familii sau chiar sa dobandeasca un loc in societate. Capitolul I Protectia drepturilor copilului in Romania 1. Consideratii generale privind drepturile copilului in Romania Protectia si promovarea drepturilor copilului este unul din indicatorii cei mai sensibili ai sanatatii unei societati. Este una dintre temele preferate ale stiintelor socio-umane. Studiile de sociologie a copilariei realizate in ultimile decenii ale secolului trecut au pus in evidenta dinamica contradictorie a proceselor care modeleaza copilaria impreuna cu rolul familiei ca mediu protector natural si institutie de socializare a copilului. De unde provine ideea de drepturi ale copilului? Interesul pentru drepturile copilului a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a luat nastere prima miscare preocupata de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda pentru ptotectia acestuia impotriva neglijarii, exploatarii si a violentei. In Europa, perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui numar considerabil de institutii publice de ocrotire, scoli si institutii separate pentru copii delincventi, precum si de tribunale pentru minori. Dupa Primul Razboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima data atentia lumii. In 1924, Liga Natiunilor a adoptat Declaratia de la Geneva. In 1959, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Declaratia drepturilor copilului. Ambele declaratii au reprezentat o recunoastere timida a drepturilor copilului, deoarece, desi sustineau ferm protectia si bunastarea acestuia, nu ii recunosteau dreptul de a participa la deciziile care il privesc. Copiii erau vazuti ca niste membri fragili, slabi si vulnerabili ai societatii. In plus, nu au fost luate masuri ulterioare pentru punerea in aplicare a drepturilor mentionate in cele doua declaratii. Spre sfarsitul anilor '60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului. Mai multi lideri de opinie au sustinut ca si copiii au competentele necesare pentru a lua decizii in privinta problemelor importante din viata lor si ca ar trebui lasati sa participe la luarea acestor decizii. De exemplu, copiii ar trebui sa aiba un cuvant de spus in privinta educatiei lor, iar profesorii si parintii ar trebui sa-i sprijine in aceasta privinta si sa-i ajute sa devina independenti. In 1978, cu un an inainte de Anul International al Copilului, Guvernul Poloniei a propus elaborarea unei Conventii privind drepturile copilului si s-a infiintat un grup de lucru special insarcinat cu redactarea proiectului. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, care a intrat in vigoare in septembrie 1991 si a fost ratificata de majoritatea tarilor din lume, cu exceptia Statelor Unite ale Americii si a Somaliei. Romania a ratificat Conventia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990 si s-a inspirat din aceasta atunci cand a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Situatia inainte de Legea nr. 272/2004 Prima lege romaneasca in domeniul protectiei copilului a fost adoptata in 1970. Scopul legii era sa protejeze anumite grupuri de copii, in special copiii cu nevoi de ingrijire in afara familiei. Principala forma de protectie pentru acesti copii era plasarea in institutii. Marile organizatii umanitare au constientizat in timp ca, in cazul copiilor din Romania, este nevoie de o schimbare fundamentala. Reprezentanti ale unor organizatii precum UNICEF, USAID, World Vision, Holt Terre des Hommes au fost create in Romania si, in colaborare cu autoritatile publice locale si centrale, au desfasurat programe de formare a personalului, programe de restructurare pentru unele institutii, precum si de creare a unor noi tipuri de servicii in anumite judete-pilot. Prima Strategie Guvernamentala in domeniul drepturilor copilului, aprobata in 1997, a vizat perioada 1997-2000 si a marcat inceputul reformei sistemului de protectie a copilului in Romania. Atunci s-au luat primele masuri pentru reformarea cadrului legislativ, pentru descentralizarea activitatilor de protectie a copilului, restructurarea si diversificarea institutiilor de protectie a copilului, dezvoltarea alternativelor de tip familial pentru protectia de tip rezidential, precum si pentru prevenirea parasirii copiilor. Efectul imediat al adoptarii noii legislatii a fost infiintarea in toate judetele a comisiilor pentru protectia copilului si a serviciilor publice specializate pentru protectia copilului (denumite Directii pentru protectia copilului). 2. Protectia copilului prin Legea nr. 272/2004 Astazi, in Romania, sunt garantate toate drepturile copiilor, nu doar dreptul la protectie speciala. Legea nr. 272/2004 introduce in Romania o noua viziune asupra copilariei. Aceasta refuza sa-i vada pe copii ca pe niste mini-cetateni cu mini-drepturi si subliniaza ca drepturile copilului fac parte din categoria drepturilor omului. Spre deosebire de legislatia anterioara, care continea dispozitii doar pentru copiii aflati in dificultate si care aveau nevoie de masuri de protectie, legislatia actuala isi extinde prevederile asupra tuturor copiilor (fie ca traiesc impreuna cu parintii lor sau separat de acestia; fie ca au sau nu nevoi speciale de educatie sau ingrijire medicala etc.), acoperind astfel majoritatea situatiilor in care se poate gasi un copil. Legea subliniaza ca parintii sunt primii responsabili pentru cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului. Pentru indeplinirea responsabilitatilor lor, parintii au dreptul sa primeasca sprijinul necesar din partea comunitatii si a autoritatilor locale. Legea continua procesul de descentralizare prin transferarea unor atributii si servicii de la nivel judetean la nivel local (la nivel de comune, orase, municipii). Pe langa intarirea capacitatilor autoritatilor locale, acest proces reprezinta solutia pentru infiintarea si diversificarea serviciilor pentru copil si familie cat mai aproape de domiciliul acestora. Un serviciu important la nivel local este reprezentat de Serviciul public de asistenta sociala (SPAS) ca si de Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
