Inceputul declinului Schimbarile fata de modelul traditional de familie sunt atat de puternice incat, practic, in societatile occidentale, s-a construit un mit in jurul acestui tip. Familia extinsa este un ideal, puternic valorizat dar de neatins, este ,,familia clasica a nostalgiei Vestului" Dezbaterile publice precum si politicile sociale in ceea ce priveste sfera familiei, promoveaza imaginea unei institutii care, prin functiile sale, conserva traditia si valorile nationale. Ea continua sa-si pastreze totusi caracteristicile in ciuda schimbarilor substantiale care au marcat evolutia societatilor in ultimele decenii. Si aceasta pentru ca, de-a lungul istoriei, si-a consolidat rolul de institutie care asigura transmiterea continuitatii biologice a natiei si a continuitatii culturale a unui popor. Indiferent de schimbarile de ordin politic sau socio-economic, de zona geografica sau de trasformarile valorice si culturale, familia a ramas unul din putinele elemente de stabilitate din societate. Curentul modern lanseaza formula unei familii care sa fie un barometru pentru schimbarile sociale, scria profesorul Ioan Mihailescu in 2000. Stabilitatea acesteia nu o intelegem insa in pastrarea intacta a caracteristilor si functiilor traditionale, ci prin persistenta factorilor care o genereaza si care au consacrat-o ca institutie cu rol de sustinere a comunitatii. Schimbarile familiei reflecta concordanta dintre aceasta si societate; este dovada ca familia exista si functioneaza intr-un mediu ca element dinamic, activ, cu rol bine precizat; este dovada ca se adapteaza, ca << simte >> si actioneaza in concordanta cu ceea ce se petrece in interiorul si in jurul sau. Istoria sa de mii de ani iti ofera avantajul unei stabilitati de care nu se bucura prea multe institutii sociale. ,,Experienta" ei indeamna la prudenta in a asimila orice element de noutate dupa o atenta evaluare a consecintelor. Desi vorbim de transformari profunde in sfera familiei, aceasta s-a reformat intr-un ritm mult mai lent manifestand o reticenta mai mare la schimbare comparativ cu alte institutii sociale. ,,Fiind o institutie ce se transforma foarte lent si anevoios, familia are o independenta relativa fata de contextul social-economic, avand o mare capacitate de inertie; schimbarile ei nu se fac odata cu schimbarea regimului politic ci urmaresc succesiunea civilizatiilor", mai mentiona sociologul Ioan Mihailescu. Societatea ultimei jumatate de secol a readus in atentie problematica familiei ca urmare a accentuarii dinamicii transformarilor din cadrul acesteia. In subcapitolul de fata vom incerca sa explicam dintr-o perspectiva socio-demografica mutatiile prin care trece familia moderna. Criza nuptialitatii, divorturile din ce in ce mai numeroase, aparitia unor stiluri noi de convietuire sunt trei dintre cele mai semnificative schimbari in sfera familiei, vizibile dupa anii '60, moment de cotitura in istoria celei mai vechi forme de organizare umana, care atesta faptul ca stabilitatea cuplului conjugal si soliditatea familiei prin casatorie este astazi mai degraba un mit decat o realitate efectiva. Criza nuptialitatii si explozia divorturilor - o abordare socio-demografica Criza nuptialitatii, a carei debut il consemnam pe batranul continent in a doua jumatate a anilor '60, a afectat pentru inceput tarile Scandinave, apoi s-a extins in Elvetia, Austria, Germania, vestul Europei si, in final, in perioada de dupa caderea <<cortinei rosii>>, in sudul Europei. In aceasta perioada s-a inregistrat si o crestere semnificativa a celibatului. La ultimul recensamant din Suedia, tara cu cea mai mare capacitate de introducere a noului si ineditului, 51% din totalul gospodariilor erau reprezentate de persoane singure. Optimistii au incercat sa explice declinul prin cresterea varstei la prima casatorie. Unii cercetatori sugereaza faptul ca miscarile de emancipare a femeii, cresterea perioadei de scolarizare ca si mutatiile cultural-valorice au condus la cresterea varstei la prima oficializare a relatiei de cuplu si nu neaparat la scaderea nuptialitatii. Divortul, considerat pana atunci un pericol social major, s-a bagatelizat; numarul cuplurilor care se destrama este din ce in ce mai mare. Iata cateva exemple: Se apreciaza ca aproximativ jumatate din casatoriile din SUA se termina prin divort . Rata divortialitatii a crescut in Marea Britanie de 6 ori intre 1960 si 1980, iar numarul cuplurilor care au divortat in anii '70, este de trei ori mai mare decat numarul divortatilor din deceniul anterior. La acestea se adauga schimbarile valorice privind familia si rolul ei in societate precum si accelerarea miscarilor feministe care au adus in atentie problematica emanciparii femeilor. Nu este de mirare ca anii '60 au devenit moment de referinta pentru ceea ce numim reformarea familiei. Fenomenul de emancipare a femeii s-a materializat cel mai acut in aceasta perioada. Instructia devenea, asadar, o necesitate pentru a accede la profesii cu statut inalt, care a declansat un exod al femeii spre zone nespecifice vietii de familie cu consecinte in planul participarii ei pe piata muncii. Toate acestea au avut o influenta directa si asupra unor elemente de specificitate pentru viata de familie, cum ar fi nasterea, cresterea si educarea descendentilor. Multe cupluri au inceput sa amane conceptia copiilor sau chiar sa renunte la a mai avea copii. Astfel, in Suedia, 18,6% din gospodarii erau cupluri conjugale cu copii si 23,5% cupluri fara copii (Yearbook of Nordic Statistics, 1994). In 1999, indicele sintetic de fertilitate pe plan mondial era de 2,9 copii pe femeie insa in Europa acesta era de doar 1,4 - sub nivelul necesar inlocuirii generatiilor.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
