Problemă rurală

Ruralitatea româneasca a constituit dintotdeauna un subiect controversat si problematic, care s-a dezbatut serios de la Alexandru Ioan Cuza(1864) pâna în prezent. Problema rurala are multiple valente, fapt care poate explica întârzierea gasirii unei solutii. Multiplele valente se concretizeaza în diversele subprobleme ale ruralitatii românesti, care se caracterizeaza prin: proasta administrare a potentialului agricol insuficient exploatat, fragmentarea excesiva a terenurilor(existenta agriculturii de subzistenta în defavoarea celei organizate), inexistenta unui personal calificat care sa administreze potentialul agricol, o infrastructura deficitara ce conduce la o scadere a dezvoltarii economice si a existentei unor locuri de munca alternative.

Totusi principala problema a ruralitatii este discrepanta mare dintre mediul rural si mediul urban. Desi satul este cel care furnizeaza produse orasului, recompensa lui nu este apreciata pe masura efortului, astfel nu se poate vorbi de o economie capitalista în mediul urban. Ceea ce duce la o migrare a indivizilor dinspre sat spre oras, ocupând locuri de munca neproductive, generând o supraexploatare a resurselor satului. Mai exista si un al doilea tip de migrare, în strainatate, care paradoxal e benfica satului, asa cum se precizeaza în Planul National Strategic pentru Dezvoltare Rurala 2007-2013 „Migratia externa are si importante efecte pozitive la nivelul economiei rurale: resurse financiare importante care contribuie la economia nationala (în special în economia rurala) si la schimbarea mentalitatii si a deschiderii spre modernizare.”(pag.37)

O alta problema a economiei rurale este ponderea ridicata a autoconsumului, datorita dependentei de agricultura de subzistenta, ceea ce duce la inexistenta unei competitivitati pe piata economica. Ca o consecinta, numarul importurilor de produse alimentare e mai mare decât numarul exporturilor, datorita neprocesarii industriale a produselor. „Dupa 1990, România a devenit un importator net de produse agricole si alimentare. Deficitul balantei comertului cu aceste produse a crescut treptat, ajungând la 1,3 miliarde Euro în 2005, ca rezultat al unor exporturi de 673,3 milioane Euro si al unor importuri de 2.021,9 milioane Euro.”(PNS 2007-2013, pag 17) Acest lucru dauneaza atât economiei rurale, cât si celei nationale.

Necompetitivitatea produselor agricole se datoreaza fragmetarii excesive a terenurilor agricole, a incapacitatii fermelor mici de a investi pentru modernitate si a lipsei mijloacelor de productie. „Numarul de tractoare a scazut, si, odata cu ele, suprafetele cultivate. Spre deosebire de media din UE de 12,7 hectare pentru un tractor, pe anul 2004, unui tractor din România anului 2003 îi reveneau 55 hectare de lucru. Situatia devine si mai complicata daca tinem seama ca cea mai mare parte a utilajului agricol este uzat moral si fizic: peste 82% din tractoare si 68% din combinele anului 2002 sunt mai vechi de 10 ani. Sunt judete unde o buna parte din tractoare au depasit norma de casare. Totodata, nu numai ca are aproximativ acelasi numar de tractoare ca în 1989 (între timp învechite), dar agricultura României are în 2003 cu 60% mai putine combine decât în 1989!”(Radu Baltasiu, Situtia Agrara-Virgil Madgearu, pag.22)

De asemenea, o alta dimensiune a problemei rurale este lipsa unui personal calificat care sa ocupe locuri de munca agricole, desi exista centre de instruire, lispa finantarii pe masura eforturilor din agricultura, determina un dezinteres în rândul tinerilor privind un eventual loc de munca în acest domeniu. Totusi, exista situatii când tinerii sunt interesati, dar facând parte dintr-o familie cu venituri redus din mediul rural, posibiltatea de a avea acces la o instruire adecvata, scade. „În ceea ce priveste nivelul de instruire al managerilor exploatatiilor individuale, din cele 4.237.889 de persoane care ocupau aceasta pozitie în anul 2005, 4,4% nu aveau nici o scoala absolvita, iar 56,6% (2.387.371 persoane) aveau un nivel de instruire de baza (studii primare sau gimnaziale). Cei cu studii complete (de la treapta I de liceu, incluzând si scolile profesionale, pâna la studii universitare) reprezentau 39,3% din total. Din ultima categorie, 18,5% (308.254 persoane) aveau studii de specialitate în domeniul agricol.”(PNS 2007-2013, pag 14)

Interesul scazut pentru investitii în spatiul rural se datoreaza unei infrasctructuri deficitare. În primul rând, drumurile si transportul necorespunzator fac imposibila o comunicare intercomunala, accesul la scoli sau la serviciile medicale. De asemenea, reteaua de apa potabila e o problema si conditioneaza posibilitatea unei dezvoltari economice. Aceasta din urma problema coroborata cu lipsa dotarilor corespunzatoare duce la o calitate scazuta a serviciilor medicale si a conditiilor de trai.