In functie de proiectul politic al modernitatii, Europa Unita isi construieste in prezent relatia cu religia sub forma a ceea ce istoricul Rene Remond numea o secularizare amiabila. Altfel spus, religia nu mai legitimeaza politicul, iar statul isi asuma o neutralitate principiala fata de credintele religioase. Pe acest fond, dar si din cauza violentei fundamentalismelor religioase, locul religiei intr-o societate europeana secularizata, in cadrul careia Scoala este o institutie esentiala, este rechestionat. Din aceasta perspectiva, evacuarea simbolurilor religioase din scoli si, prin extensie, limitarea sau scoaterea religiei din mediul educational reprezinta de cativa ani incoace teme de dezbatere in Europa. Problema abordata in lucrarea de fata tine de retragerea simbolurilor religioase din institutiile de invatamant public din Romania, idee larg dezbatuta in societatea romaneasca contemporana. Pentru a intelege semnificatia acestor dezbateri privind prezenta icoanelor in scolile publice, este nevoie de prezentarea catorva aspecte privitoare la istoria recenta a Romaniei. Dupa o lunga perioada comunista, cand regimul ateist a ajuns aproape sa anuleze influenta religiei in tara noastra, anii 90 au fost cei ai renasterii puterii bisericii, care au favorizat prezenta unor manifestari religioase in toate evenimentele publice. Religia a devenit o prezenta constanta in viata tuturor, fie ca ne-am dorit sau nu asta. In plus, a fost incadrata in sistemul educational, religia ortodoxa fiind materie cvasi-obligatorie in scoala si permitand afisarea simbolurilor sale religioase. Un profesor roman a pus problema prezentei icoanelor in scoli argumentand ca simbolurile religioase ar afecta libertatea elevilor in alegerea propriei credinte. Initiativa profesorului de a dezbate public aceasta problema a starnit reactii diverse, mai mult emotionale decat rationale. In urma evaluarii diverselor pozitii cu privire la eliminarea sau la pastrarea icoanelor in scoli, imi propun sa sustin opinia conform careia aceste simboluri nu ar trebui impuse in salile de clasa. In primul rand, unul dintre argumente invoca legislatia Romaniei in vigoare: Romania este un stat laic si trebuie sa-si manifeste neutralitatea fata de cult. Plecand de aici putem trage urmatoarea concluzie: ateii, liber-cugetatorii si cei de culte diferite sunt discriminati, intrucat icoanele ortodoxe agatate pe peretii claselor satisfac preferintele doar unui grup de indivizi, netinand cont de egalitatea preferintelor tuturor indivizilor din clasa; de exemplu cei de alta confesiune pot sa se simta exclusi sau sa adopte o anumita atitudine fata de ortodoxie. Prezenta unor simboluri religioase specifice, e. g. ortodoxe, in mod oficial, privilegiaza si constrange in acelasi timp. De altfel, din moment ce crestinismul nu este mentionat ca religie de stat, iar Romania este o tara democratica, toti cetatenii, indiferent de varsta, ar trebui sa aiba posibilitatea de a alege sau nu credinta de orice fel. ...
1. Isaiah BERLIN, Patru eseuri despre libertate, traducere de Laurentiu Stefan Scalat, Ed.Humanitas,1996 2. John Stuart MILL, Despre libertate, trad. si prefata de Adrian-Paul Iliescu, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2005. 3. Corneliu BARSAN, Marius EFTIMIE - Conventia europeana a drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2006 4. Mirel BANICA, Criza icoanelor , text online http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=178&cmd=articol&id=6075 5. Marcel GAUCHET, Revolutia drepturilor omului, trad. de Angela Cismas, Ed. Trei. 6. Eugenia Mihalcea, Ruxana Lupu - Evenimentul Zilei (22-11-2006) http://www.infonews.ro/art_53118_Social-Dumnezeu_alungat_din_scoli.html
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).